Săptămâna mondială a imunizării, este marcată în fiecare an în ultima săptămână a lunii aprilie. În 2024, Săptămâna mondială a imunizării se derulează sub sloganul “Vaccinarea protejează generații”, având o semnificație deosebită, deoarece coincide cu cea de-a 50-a aniversare a Programului extins de imunizare (PEI) și va celebra realizările remarcabile din ultimele 5 decenii în protejarea mai multor generații de boli grave.
În anul 1974, a fost lansat PEI și a avut obiectivul de proteja copiii din întreaga lume de 6 boli infecțioase grave, iar astăzi, acest număr a crescut la 13 vaccinuri recomandate universal pe parcursul vieții și 17 vaccinuri suplimentare, recomandate în dependență de contextul epidemiologic regional.
Astăzi, fiecare țară are un program național de imunizare, iar vaccinurile sunt recunoscute printre cele mai sigure, cele mai rentabile și de succes intervenții de sănătate publică.
De peste două secole, vaccinurile au contribuit la siguranța lumii, de la primul vaccin dezvoltat pentru a proteja împotriva variolei, până la cele mai noi vaccinuri. În fiecare an, acestea salvează milioane de vieți.

De peste două sute de ani, începând cu primul vaccin împotriva variolei și până la cele mai recente vaccinuri ARN, folosite pentru a preveni cazurile severe ale infecției COVID-19, imunizarea a ajutat omenirea să transforme lumea într-un loc mai sigur.

În acest moment, imunizarea previne anual în jur de 2-3 milioane de decese survenite din cauza bolilor infecțioase. Peste 20 de boli pot fi astăzi prevenite cu ajutorul vaccinurilor. Acestea sunt cancerul de col uterin, holera, difteria, Hepatita B, encefalita japoneză, rujeola, meningita, parotita, tuberculoza, tusea convulsivă, pneumonia, poliomielita, rabia, rotavirusul, rubeola, tetanosul, febra tifoidă, varicela, febra galbenă, gripa și COVID-19.

Ziua mondială a apei este marcată anual la 22 martie. Conferința Națiunilor Unite asupra mediului înconjurător de la Rio de Janeiro a adoptat la 22 decembrie 1992, hotărârea prin care ziua de 22 martie devine Ziua mondială a apei (World Water Day, rezoluția 47/193).

Apa este una dintre cele mai limitate resurse de care dispunem – doar 2,5% din toată apa de pe Pământ este apă dulce, în timp ce restul este reprezentat de apa sărată din mări și oceane, iar acea cantitate redusă de apă nu ne este cu totul accesibilă, întrucât mai mult de jumătate este stocată în ghețari, însă  cu toate acestea, de cele mai multe ori o risipim, ca și cum nu s-ar putea epuiza niciodată.

Observaţii sistematice asupra calității apelor de suprafață de pe teritoriul Republicii Moldova au fost iniţiate în anul 1964, având ca scop principal supravegherea calităţii apei râurilor transfrontaliere Nistru şi Prut. Actualmente, Labratorul de Raferință de Mediu din cadrul Agenției de Mediu efectuează monitoringul ecologic privind calitatea apelor de suprafaţă în circa 45 secţiuni de monitoring, amplasate pe 11 râuri interne și transnaționale, 6 lacuri de acumulare şi 2 lacuri naturale,  unde sunt determinați 72 parametri hidrochimici și 7 elemente hidrobiologice, conform programului de activitate şi convenţiilor internaţionale. În conformitate cu Regulamentul bilateral de colaborare dintre Administraţia Naţională "Apele Române", Iaşi, România și Agenția de Mediu, Republica Moldova, se monitorizează în comun calitatea apei r. Prut prin prelevarea de probe de apă în 7 locații de-a lungul râului şi se evaluează rezultatele efectuate de către părţi. O activitate asemănătoare a fost iniţiată în anul 2008 și cu Ucraina prin intermediul Direcţiei de Bazin Nistru - Prut din Cernăuţi cu Direcţia Hidrogeomeliorativă a Comitetului de Stat pentru Gospodărirea Apelor din or. Odessa pe r. Prut – s. Criva,  r. Nistru – or. Otaci și s. Palanca.

 Astfel, monitoringul multianual constată, că calitatea apei râurilor mari Nistru, Prut şi fl. Dunărea se încadrează în limita claselor de calitate curată (clasa a II) până la poluată (clasa a IV-a). Calitatea apei râurilor mici continuă să înregistreze un grad înalt de poluare cu ioni de amoniu, nitriţi, un nivel înalt al consumului biochimic de oxigen (CBO₅), precum și un nivel scăzut al conţinutului de oxigen dizolvat în apă. Poluarea excesivă a râurilor este datorată, în primul rând, amplasării așezărilor rurale și urbane în nemijlocita lor apropiere, lipsei sistemelor de canalizare și epurare.

Ziua mondială a apei evidențiază rolul esențial al apei pentru sănătatea publică și progres echitabil, importanța esențială a apei pentru securitatea alimentară și energetică, precum și pentru funcționarea industriilor.

Schimbările climatice, cererea tot mai mare de resurse de apă din agricultură, industrie, precum și poluarea în creștere în multe domenii duc la accelerarea apariției unei crize de apă care poate fi abordată și rezolvată doar prin politici și planificare globală la nivel internațional, regional și global.

Calitatea vieții depinde direct de calitatea apei!

Totuși, indiferent cât de riguros este controlul, acesta nu poate decât să constate rezultatele acțiunilor celor care poluează apa. De aceea, cu această ocazie, trebuie să ne reamintim că există reguli care ne permit să păstrăm curată apa, atât pe cea din pânza freatică, cât și pe cea de suprafață! Altfel, monitorizarea nu face decât să arate cât de indiferenți suntem cu apa noastră!

De Ziua Mondială a Apei, reamintim cetățenilor că este mult mai ieftin să protejezi resursele de apă decât să le aduci la o calitate corespunzătoare, după ce au fost poluate deja.

Fiecare strop contează, Fii bun cu apa de ziua ei !!!  

La 24 martie în întreaga lume este marcată Ziua Mondială de combatere a tuberculozei. Această zi comemorează data la care doctorul Robert Koch, în anul 1882, a descoperit bacilul care provoacă tuberculoza – Mycobacterium tuberculosis, numit şi bacilul Koch.

În fiecare an, la 24 martie, Parteneriatul Stop TB și partenerii săi se unesc pentru a crește gradul de conștientizare a publicului cu privire la impactul devastator asupra sănătății, problemelor sociale și economice ale tuberculozei și pentru a face apel la încetarea acestei epidemii.

Tuberculoza (TB) este o boală infecţioasă, care afectează cel mai frecvent plămânii, dar pot fi atacate şi oasele, rinichii, ganglionii limfatici, sistemul nervos central etc. Printre riscurile de infectare, pot fi menţionate: contactul cu persoanele infectate la domiciliu, serviciu, şcoală, grădiniţă etc.; îngrijirea persoanelor cu tuberculoza activă netratată.

Cele mai frecvente simptome ale tuberculozei sunt:

• tusea persistentă mai mult de 3 săptămâni
• expectoraţii
• subfebră 37,0
• transpiraţii nocturne
• greutate la respiraţie (dispnee)
• oboseală
• lipsa poftei de mâncare
• scăderea în greutate

Pentru prevenirea şi profilaxia TB, medicii recomandă:

• vaccinarea nou-născuţilor la a 4-5 zi după naştere
• evitarea contactului cu persoane cu tuberculoză active
• evitarea consumului excesiv de alcool şi tutun
• adoptarea  unui  stil de viaţă sănătos
• şi unui regim alimentar bogat în vitamine.

În Republica Moldova diagnosticul și tratamentul tuberculozei este gratuit, iar adresarea la timp după asistență medicală și administrarea cu strictețe a tratamentului indicat sunt componentele de bază pentru un tratament de succes.

Dacă aveți asemenea simptome Vă puteți adresa la medicul de familie sau direct la medicul ftiziopneumolog.

Rujeola (pojar) este o maladie infecțioasă acută extrem de contagioasă, provocată de virusul rujeolic, caracterizată prin febră, tuse, catar oculorespirator și digestiv, enantem și exantem patognomonic maculopapulos.

Sursa de infecţie este omul bolnav cu diferite forme clinice. Nu există purtători sănătoşi de virus rujeolic. Calea de transmitere este aeriană prin secreţii nazofaringiene în condiţii de contact apropiat şi la distanţă. Este posibilă transmiterea transplacentară. Este extrem de contagioasă, 9 din 10 persoane neimunizate care stau în apropierea persoanei infectate se vor infecta la rîndul lor. Receptivitatea este generală. Pot fi afectate toate grupele de vîrstă, dar majoritatea persoanelor se îmbolnăvesc în copilărie. Sugarii născuţi din mame imune posedă imunitate specifică pînă la vîrsta de 5 – 6 luni. Indicele receptivităţii este de 95-100%. Sezonalitatea rujeolei este iarna şi primăvara. Imunitatea postinfecţioasă este durabilă, pe toată viaţa. Periodicitatea – morbiditatea sporeşte la intervalul de 5-10 ani sporadică, endemică sau epidemică.

Simptomele rujeolei pot varia de la ușoare la severe și pot include: 

• Febră: Temperaturi corporale crescute, de obicei, peste 38°C
• Tuse: O tuse uscată este un simptom comun 
• Exantemă: Erupția cutanată este un simptom caracteristic al rujeolei
• Congestie nazală: Nas înfundat și secreții nazale 

• Ochi roșii: Conjunctivita este frecventă, cu ochi roșii, lacrimare și sensibilitate la lumină
• Simptome generale: Oboseală, dureri musculare și pierderea poftei de mîncare

Primele simptome (febra, simptomele respiratorii) apar într-un interval de 7-21 zile de la contactul infectant, cu o medie de 10 zile de la expunere. Erupția tegumentară apare la aproximativ 4 zile după debutul manifestărilor respiratorii, începe de sus în jos: retroauricular, față, gît, torace superior, în ziua a 5-a erupția coboară pe trunchi, iar în ziua a 6-a coboară și pe membre. Această extindere gradată în mod descendent este distinctivă pentru rujeolă. Pacientul este contagios 4 zile înainte și 4 zile după instalarea manifestărilor cutanate. Durata totală de evoluție a formelor necomplicate de rujeolă este cuprinsă între 17 și 21 de zile, cu o perioadă de convalescență de aproximativ 10 zile.

În anumite situații, perioada de recuperare, care urmează după episodul acut de infecție cu virus rujeolic, poate asocia în mod paradoxal o stare tranzitorie de imunosupresie, în decursul căreia pot apărea suprainfecții bacteriene la nivel pulmonar și digestiv. Pneumoniile și gastroenteritele cauzate de suprainfecțiile bacteriene ale paciențiilor cu rujeolă reprezintă principala cauză de morbiditate și mortalitate la această categorie de pacienți. Rujeola scade mult capacitatea de apărare a organismului, iar complicațiile intervin în 30% din cazuri. Sugarii, copii mici și persoanele imunocompromise asociază risc crescut de complicații, forma severă de boală și chiar deces.

Complicațiile care pot surveni în contextul unei evoluții nefavorabile ale infecției cu virus rujeolic sunt reprezentate în mod frecvent de către:

• encefalită, encefalomielită diseminată, panencefalită sclerozantă subacută, poate surveni în 1/1000 cazuri, este o inflamație gravă a creierului, cu pronostic extrem de rezervat, care poate duce la convulsii, pierderea auzului și chiar moarte
• cecitate (absență a vederii). Rujeola poate provoca leziuni ale ochilor, care pot duce la cecitate permanentă 
• complicații respiratorii: pneumonie, bronhopneumonie, care duce la deces în 1/1000 cazuri
• infecții ale urechii

Caracteristic pentru rujeolă este izbucnirea epidemică frecventă, în special la nivelul populațiilor de indivizi nevaccinați.

Cea mai eficientă modalitate de a preveni rujeola este vaccinarea. Vaccinul ROR (rujeolă, oreion și rubeolă) este disponibil și este administrat de obicei în copilărie, în două doze, la vârsta de 1 an și 4-6 ani. Acesta oferă o protecție puternică împotriva rujeolei și altor boli. 

Rujeola rămâne o boală periculoasă și contagioasă, dar poate fi prevenită prin vaccinare. Vaccinarea în masă este esențială pentru a crea imunitate colectivă și pentru a proteja comunitățile împotriva focarelor de rujeolă. Este important să fim conștienți de simptomele rujeolei și să acordăm atenție vaccinării pentru a proteja sănătatea noastră și a comunității noastre. Vaccinarea este cheia în lupta împotriva acestei boli și în prevenirea complicațiilor grave asociate cu ea. 

“Vocea comunităților contează”

Ziua Mondială de Combatere SIDA este marcată anual, la 1 decembrie, în semn de solidaritate față de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA.

Ce trebuie să știm despre infecția cu HIV/SIDA?

HIV (VIRUSUL IMUNODEFICIENŢEI UMANE) – este un virus care atacă și distruge sistemul imunitar, iar organismul nu mai poate face fată agenților patogeni de orice natură (virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare, celule canceroase). Astfel, rezultă infecții și forme de cancer care pot fi mortale. Infecția cu HIV înseamnă prezența virusului în organism, care în timp determină boala SIDA. Persoana HIV- pozitivă poate arăta și se simți bine o perioada lungă de timp, dar în acest timp poate să transmită virusul.

SIDA (SINDROMUL IMUNODEFICIENŢEI ACHIZIŢIONATE) – este perioada finală a infecției cu HIV, cînd sistemul imunitar este foarte afectat de virus și numărul celulelor T-CD4 scade foarte mult, iar organismul nu mai poate face față infecțiilor.

Care sunt factorii de risc de infectare cu HIV?

• Manipulații parenterale (medicale și nemedicale) cu utilizarea instrumentarului nesteril
• Utilizarea drogurilor injectabile cu utilizarea instrumentarului nesteril

• Contacte sexuale neprotejate (toate tipurile de sex)

• Copii născuți de mame infectate cu HIV

Cum se transmite infecția HIV ?

Transmiterea infecției cu HIV se realizează preponderent prin următoarele trei căi:

1. Parenterală (prin sînge): transfuzii de sînge și produse din sînge infectate, transplant țesuturi biologice și organe infectate, seringi, ace contaminate cu sînge, instrumentarul medical prelucrat necalitativ

2. Sexuală (prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată)

3. Materno-fetal (de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii și în perioada de alăptare)

Cum nu se transmite HIV?

Este foarte important de a cunoaște că HIV nu se transmite:
-  pe calea aerului
-  prin produse alimentare sau cu apa
-  prin strângeri de mână sau îmbrățișare
-  prin săruturi, tuse, strănut
-  prin intermediul animalelor sau prin înțepături de insecte

Nu prezintă risc de infectare:

• relațiile habituale
• contactele la serviciu sau studii
• călătoriile în comun în transportul public
• frecventarea în comun a piscinei, saunei, băii, veceului, obiectelor sportive și de recuperare a sănătății
• utilizarea în comun a veselei de bucătărie și a lenjeriei de pat

Cum se detectă infecția cu HIV?
În diagnosticul infecției cu virusul imunodeficienței umane se respectă următoarele etape:
1. Teste de screening (de depistare) – teste rapide pe picătura de sînge
2. Teste de confirmare (PCR) – determinarea ARN HIV (încărcătura virală)

Cînd puteți efectua un test la marcherii HIV ?
1. dacă ați avut un comportament cu risc (de exemplu, un contact sexual neprotejat/ fără prezervativ)
2. dacă ați utilizat dispozitive injectabile nesterile în comun cu alte persoane
3. dacă ați avut un accident, care a implicat contactul cu sângele altei persoane (de exemplu, a oferit ajutor unei persoane rănite, fără să seprotejeze)
4. dacă ați fost agresat/ă sexual
5. dacă doriți să vă cunoașteți starea de sănătate
6. dacă suferiși de o infecție cu transmitere sexuală
7. dacă intenționați să aduceți pe lume un copil
8. dacă ați aflat că un/o fost/ă partener/ă este infectat/ă cu HIV

Unde pot face testul la HIV?

Este important să conștientizăm că nimeni nu este imun la HIV ! În prezent, testul HIV poate fi efectuat în Centrele de Sănătate la îndreptarea medicului de familie.

Care este tratamentul HIV/SIDA ?

De la apariția primelor cazuri de infecție HIV la om și pînă astăzi au fost descoperite numeroase medicamente care pot lupta cu HIV, dar niciun tratament care să vindece infecția cu HIV. Tratamentul specific infecției cu HIV se numește antiretroviral (ARV) și își exercită acțiunea direct asupra virusului, împiedicînd multiplicarea acestuia și permițînd astfel organismului să-și refacă sistemul imunitar. Tratamentul ARV te ajută să te menții sănătos, reducînd cantitatea de HIV din sînge și din secrețiile genitale. Întrucît încărcătura virală este singurul factor de risc pentru toate modurile de transmitere HIV, utilizarea ARV scade riscul ca HIV să fie transmis de la o persoană la alta. Studiile arată că terapia antiretrovirală reduce riscul transmiterii HIV pe cale sexuală, mai ales în cazul cuplurilor sero-discordante, dar și de la mamă la făt.