Opriți Pneumonia –

Fiecare respirație contează

Ziua Monială a pneumoniei este un eveniment global, marcat în fiecare an pe 12 noiembrie pentru a sensibiliza populația despre măsurile de prevenire a acestei boli. Anual, peste 2 milioane de oameni, inclusiv 800 mii de copii, își pierd viața din cauza pneumoniei. În Republica Moldova, potrivit datelor statistice, 1057 de persoane, inclusiv 34 de copii sub 5 ani și-au pierdut viața în anul 2022 din cauza pneumoniei. Mortalitatea crescută este corelată cu vîrsta mica și cu statusul socio-economic precar.

Pneumonia este o e infecție respiratorie gravă care cuprinde parenchimul pulmonar, căile respiratorii inferioare pînă la alveole și spațiul interstitial cauzată de virusuri, bacterii sau fungi, limitând aportul de oxigen către celulele organismului. Cei mai vulnerabili sunt copii sub 5 ani și adulții peste 70 ani.

          Factorii de risc care cresc susceptibilitatea la pneumonie includ: accesul limitat la servicii de prevenire și îngrijire, malnutriția, poluarea aerului,  consumul de tutun, prezența bolilor cronice,  nerespectarea regulilor de igienă , etc.

Simptomele pneumoniei pot varia de la ușoare până la foarte grave, cele mai frecvente fiind: tusea, febra, frisoane, dificultate în respirație, dureri în piept, stare generală de rău, oboseală, pierderea poftei de mâncare, fatigabilitate , greață vome, diaree, respirație sacadată și bătăi rapide ale inimii. Polipneea este cel mai sensibil semn clinic la sugarul de vîrstă mica adică frecvența respiratorie accelerată comparativ cu normativul pentru vîrstă, deasemenea tirajul intercostal, subcostal și suprasternal, bătăi ale aripioarelor nazale cît și cianoza. Alte simptome pot varia în funcție de cauza, severitatea bolii, vârsta și alți factori.

Diagnosticul este stabilit de cele mai deseori pe baza clinicii cît și investigațiilor paraclinice cum ar fi hemograma, renghenul pulmonar de confirmare și investigații microbiologice pentru depistarea agentului pathogen.

Pentru a preveni pneumonia îndemnăm populația să respecte regulile de igienă personală și comunitară; modul sănătos de viață; alăptarea la sîn exclusiv primele 6 luni de viață – care este o componentă cheie a consolidării sistemului imunitar al copilului, fiind capabilă să reducă incidența pneumoniei cu 23%; vaccinarea copiilor conform calendarului vaccinării, reducerea poluării aerului, evitarea consumului de tutun și expunerea la fumul de tutun.

Nutriția copilului trebuie să fie în conformitate cu vîrsta. Copii subnutriți se confruntă cu un risc mai mare de îmbolnăvire, o durată mai mare a bolii și o șansă mai mare de a suferi și de alte boli ce ar spori sensibilitatea de a contracta o pneumonie. Nutriția adecvată facilitează dezvoltarea unui sistem imunitar forte-funcțional pentru protejarea copiilor de pneumonii cît și de alte patologii.

Tratamentul de susținere constă in administrarea de lichide, antipiretice, analgezice, antibiotice si O2 în cazul pacientilor cu hipoxemie (concentratie scazuta a oxigenului in sange). Fiecare respirație contează acesta fiind sloganul zilei mondiale de combatere a pneumoniei. Pe baza unor factori de risc, medicul va stabili daca pacientul poate fi tratat in siguranta in ambulatoriu sau daca necesita internare datorita riscului mare de complicatii. In general, prognosticul este bun in cazul pacientilor tineri sau cu stare buna de sănătate, însa pneumonia poate provoca decesul la pacienții cu vîrste extreme si/sau cu stare de sănătate precară.

 Contribuția tuturor în reducerea îmbolnăvirii și a deceselor prin pneumonie este esențială.

De ce mîinile curate încă contează?

În fiecare an, la nivel mondial, sunt înregistrate peste 1,7 miliarde de cazuri de diaree la copii. Circa 760.000 de copii mor înainte de a împlini vîrsta de cinci ani din cauza diareii și a pneumoniei. 80% dintre maladii și afecțiuni se transmit prin atingere. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății spălatul pe mîini este una dintre cele mai eficiente și accesibile modalități pentru a reduce riscul de infecții diareice cu 30-50%, cel de infecții respiratorii – cu 21-45%. Spălarea pe mîini poate proteja 1 din 3 copii care se îmbolnăvesc de diaree și 1 din 5 copii care se îmbolnăvesc de infecții respiratorii.

Germenii (bacteriile, virușii și paraziții) au mai multe căi de transmitere. Principalul factor favorizant dezvoltării și înmulțirii acestora este reprezentat de mîinile murdare. 

Boli de la mîini murdare

• Infecții intestinale (boala diareică, holera, dizenteria) - acestea sunt prezente în special vara, cînd mediul ambiental este favorabil pentru proliferarea rapidă a acestor microorganisme. Este suficientă atingerea cu mîinile murdare a alimentelor sau a buzelor și simptomele vor apărea rapid - diaree, greață, vărsături și alte manifestări de toxiinfecție. Dacă sunt agresive, pot conduce la deshidratare și chiar se pot dovedi fatale (în special în cazul categoriei de vîrstă mică).
• Hepatita A, „boala mîinilor murdare”, se răspîndește prin alimente sau apă contaminate, poate fi transmisă și prin contact personal apropiat.
• Salmonella, o bacterie ce cauzează stări grave, poate fi contactată de pe suprafețele unde au stat alimentele crude, în special carne.
• Paraziții intestinali.
• Boli ale aparatului respirator. Afecțiuni respiratorii care se răspîndesc prin mîini murdare includ rinovirusurile (banala răceală și gripa), adenovirusurile, boala gură-mînă-picior, dar și varicela, pneumonia, meningita, infecțiile cu streptococ de grup A și B. Îmbolnăvirile respiratorii se transmit prin picături pe care le strănută sau care ies o dată cu tusea sau strănutul în aer de la o persoană infectată. Acestea pot ajunge pînă la o distanță de 1 m, se pot depune pe obiecte, apoi le atingeți cu mîinile și o duceți la gură sau la nas. Mulți pun palma la gură cînd tușesc, apoi dau mîna cu alții și așa se transmite microbul. La strănut, tuse este indicată folosirea unui șervețel de unică folosință. Cînd un membru al familiei are o răceală, spălarea frecventă a mîinilor poate ajuta la reducerea răspîndirii infecției în casă.
• Infecții și alte boli ale pielii.
• Infecții ale ochilor.
• Infecțiile nosocomiale - infecții preluate de pacienții din spitale de la alți pacienți sau membri ai personalului: stafilococul auriu meticilino-rezistent, clostridium difficile, enterococii rezistenți la vancomicină, E. Coli și pseudomonas, etc.

Care sunt cele mai murdare obiecte din viaţa noastră

Mîinile reprezintă cea mai expusă parte a corpului la germeni care pot produce îmbolnăviri. În timpul unei zile, atingem foarte multe obiecte (haine, telefon, tastatura computerului, rechizitele școlare, jucăriile, toaleta și altele) și efectuăm diferite activități care, chiar dacă nu murdăresc mîinile, le pot contamina. Prin atingerea gurii, nasului, ochilor sau alimentelor, acești germeni ajung în organism. Mediul în care locuim este invadat de microbi, care se înmulţesc rapid şi se ascund unde te aştepţi mai puţin.

Tastatura calculatorului sau ecranul telefonului mobil au o importantă încărcătură bacteriană. Sunt studii care au demonstrat că tastatura unui computer poate fi adesea mult mai mizerabilă decît toaleta. La fel şi în cazul telefonului mobil, care a devenit un accesoriu aproape indispensabil omului. Specialiştii recomandă ca aceste obiecte să fie şterse cel puţin o dată pe zi cu un şerveţel umed, un dezinfectant, cu alcool sanitar, sau spray anti-bacterian. Sfatul epidemiologilor este de a se evita împrumutarea telefonului între prieteni pentru a vedea poze, a asculta melodii sau a-şi nota numere de telefon, pentru a nu contribui la infectarea aparatului.

Coșurile de la supermarket, balustradele, barele din transportul public, banii nu sunt obiecte sterile. Suprafețele lor sunt pline cu mii de bacterii care, ingerate în condiții favorabile, devin capabile să determine îmbolnăvirea.

Medicii recomandă să fiți foarte atenţi cum folosiți vesela în localurile publice, deoarece şi aceasta poate fi un factor de transmitere a bolilor. Orice doză de băuturi trebuie spălată înainte de a se consuma din ea şi bine ar fi să se consume cu paiul şi nu direct cu aplicarea gurii pe orificiul respectiv. Băutul din  sticlă este de preferat celui din pahare, pentru că nu este garanţia igienizării corecte a veselei. În alimentaţia publică este interzisă cîrpa de şters vesela şi ar trebui să existe doar tăvi de scurs pe care paharele se pun cu gura în jos.

Toaletele, mai ales cele publice, din şcoli, birouri sau localuri de alimentaţie publică, sunt principala sursă de contaminare cu germeni patogeni. Manipularea imprudentă a instalaţiilor sanitare şi spălatul insuficient favorizează riscul îmbolnăvirii.

Rosul unghiilor este o problemă. Zona de sub unghii este un rezervor de microbi.

Nu uitați de obiceiul de a spăla bine fructele şi legumele pe care le mîncați.

Nu în ultimul rînd, trebuie să faceți frecvent curat în casă, eventual să faceți dezinfecţie cu substanţe pe bază de clor.

Mîna este principalul factor prin care organismul se poate contamina. O concluzie a medicilor arată că mulţi nu ştiu să se spele corect pe mîini, astfel încît să îndepărteze cît mai mult din încărcătura bacteriană. Folosirea săpunului și a apei este capabilă să distrugă 99% din toți patogenii. Igiena mîinilor este foarte importantă și foarte ușoară.

Spălatul pe mîini în cinci pași

Pasul 1: umeziți mîinile

În primul rînd, folosiți apă din belșug. Temperatura apei nu contează, atît timp cît nu vă irită pielea.  

Pasul 2: adaugați săpun

Odată ce v-ați udat mîinile, aplicați săpun îndeajuns cît să vă acopere palmele, pe față și pe dos. Spălarea frecventă a mîinilor cu săpun antibacterian este cea mai bună metodă de prevenire a îmbolnăvirii (virusurile și bacteriile sunt împiedicate să pătrundă în mucoase).

Pasul 3: tehnica spălării mîinilor

Următorii șase pași trebuie să dureze cel puțin 20 de secunde.

• Începeți frecîndu-vă palmele cu o mișcare circulară.
• Acum insistați pe dosul palmelor, împreunînd degetele de la ambele mîini cînd le clătiți cu apă.
• Apoi frecați palmele una de cealaltă, împreunînd degetele în timp ce faceți aceasta.
• Acum frecați dosul unei mîini de palma celeilalte mîini, incluzînd și degetele în acest proces.
• Apucați degetul mare cu cealaltă mînă și rotiți-o, ca să-l spălați bine.
• La final, frecați vîrful degetelor printr-o mișcară circulară în ambele sensuri de palma mîinii opuse. Repetați și pentru cealaltă mînă.

Pasul 4: clătiți mîinile

Acum clătiți-vă mîinile pînă se duce tot săpunul.

Pasul 5: ștergeți-vă pe mîini

Uscați-vă mîinile folosind un prosop. Prosopul pluşat, folosit pentru a şterge mîinile, dacă este umed şi este mediu de cultură pentru toţi microbii de pe lume, inclusiv pentru cei cu transmitere digestivă. Puteți folosi role absorbante de bucătărie.

Este bine să închideți robinetul cu un şerveţel. Există robinete care se pot împinge cu dosul palmei, adică cu acea parte a mîinii cu care nu veniți în contact cu alimentul pe care îl mîncați. Închiderea clanţei de la uşa toaletei să o faceți cu partea cît mai puţin expusă a palmei, podul palmei de exemplu, şi mai puţin cu degetele. 

După ce ați pus mîna pe mînerul ușii și pe întrerupătorul de la bec, ar fi recomandat să vă ștergeți din nou pe mîini cu un șervețel antibacterian.

Cînd trebuie să vă spălați pe mîini?

Sunt diverse momente într-o zi obișnuită cînd spălarea mîinilor este foarte importantă, cum ar fi:

• înainte de fiecare masă și înainte de a găti
• înainte de a lua medicamente
• înainte de a atinge fața, gura, ochii, nasul
• după ce ați fost afară (pentru plimbare, joacă, grădinărit, pentru plimbarea cîinelui etc.)
• după venirea de la serviciu sau de la școală, grădiniță
• după ce ați înotat în bazin sau într-o apă folosită de mai multe persoane
• după ce ați fost la baie (un singur gram de materii fecale umane poate conține 1 trilion de germeni)
• după ce ați pus mîna pe alimente crude, cum ar fi legumele și carnea
• după ce v-ați jucat sau mîngîiat animalele, inclusiv animalele pe care le creșteți în casă
• după ce ați aruncat gunoiul
• după ce faceți curat în casă
• după ce ați tușit, ați strănutat sau v-ai suflat nasul
• după ce ați schimbat scutecul
• după ce ați vizitat un prieten bolnav
• după ce ați stat alături de o persoană care a tușit, a strănutat sau și-a suflat nasul

Spălarea frecventa și corespunzătoare a mîinilor trebuie sa devină o constantă în orarul zilnic. Ea te protejează de îmbolnăvire și ajută la protejarea tuturor persoanelor cu care întri în contact. Pînă la urmă, lupta împotriva microbilor depinde de tine şi se află în mîinile tale.

Alegeți ciupercile responsabil. Evitați intoxicațiile.

Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată, motiv pentru care au fost consumate din cele mai vechi timpuri.

Pe lîngă ciupercile comestibile se cunosc peste 100 specii de ciuperci otravitoare, 15-20 de specii din ele sunt letale la ingestie. Pe teritoriul Republicii Moldova au fost identificate 836 specii de macromicete, dintre care 121 sunt comestibile, 57 – toxice și 658 - necomestibile.

Maximul de incidenţă al intoxicaţiilor cu ciuperci se înregistrează în perioada iulie-septembrie.

Intoxicaţia cu ciuperci este cauzată de toxinele secretate de acestea, care sunt extrem de agresive pentru organism, putînd determina de multe ori decesul.

Intoxicaţiile se produc accidental prin consumarea ciupercilor recoltate din flora spontană şi sunt cauzate de necunoaşterea lor. De asemenea, intoxicaţiile mai sunt cauzate de fenomenul de încrucişare cu spori între ciupercile comestibile şi cele otrăvitoare. Există specii de ciuperci necomestibile care îşi schimbă într-o oarecare măsură aspectul, devenind asemănătoare cu unele specii comestibile.

Foarte important: nu există nici un test care să permită recunoaşterea imediată a unei specii toxice de ciuperci.

Semnele intoxicaţiei cu ciuperci pot apărea de la cîteva minute de la consum pînă la 3-6 ore sau chiar mai mult. Gravitatea intoxicaţiei depinde de specia de ciuperci ingerate, de cantitatea consumată şi de vîrsta consumatorilor. Copiii, vîrstnicii şi bolnavii cronic sunt mult mai sensibili.

Manifestările apar chiar şi la consumul unor cantităţi mici sau doar a sosului în care acestea au fost preparate, astfel că uneori o singură ciupercă este de ajuns pentru a contamina mîncarea.

Intoxicaţia cu ciuperci se manifestă prin: 

• tulburări digestive: greţuri, vărsături, dureri de stomac, diaree, hepatită acută toxică şi insuficienţă hepatică
• tulburări neurosenzoriale: mioză (micşorarea pupilelor) sau midriază (dilatarea pupilelor), agitaţie, dezorientare temporo-spaţială, confuzie, delir, halucinaţii vizuale şi auditive, convulsii, comă
• tulburări cardiovasculare: bradicardie sau tahicardie, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială
• tulburări hidroelectrolitice, cu risc de deshidratare severă la copii şi vîrstnici
• tulburări renale: insuficienţă renală funcţională şi/sau organică
• simptome generale: frisoane, febră, transpiraţii, uscăciunea mucoaselor sau dimpotrivă hipersecreţie salivară şi renală

În dependență de timpul apariției simptomelor de intoxicatie cu ciuperci, deosebim:

• Simptome initiale – apar in primele 6 ore de la ingestie si constau in tulburari digestive, alergice si neurologice:

• hipotensiune arteriala
• halucinatii
• tulburari nervoase
• salivatie abundenta
• lacrimare
• pupila micsorata
• dureri abdominale
• scaderea frecventei cardiace
• tegumente umede.

• Simptome tardive – apar între 6-24 de ore de la ingestie, relevînd hepatotoxicitatea, nefrotoxicitatea, tulburari hematologice:

• grețuri
• vărsături
• diaree 
• tulburari gastrointestinale
• icter
• hemoragii
• tulburari neurologice
• encefalopatie
• manifestări renale grave
• afectiuni hepatice
• hipoglicemie
• Simptome intarziate – apar la mai mult de 24 de ore de la ingestie si tin de sindromul nefrotoxic.

Gravitatea și simptomele intoxicaţiei cu ciuperci variază în funcţie de tipul de ciuperci şi cantitatea de ciuperci consumată, dar şi de momentul apariţiei simptomatologiei – cu cît simptomele apar mai rapid după ingestie, cu atît intoxicaţia este mai gravă.

Urmările intoxicaţiei pot fi mortale.

La primele semne de intoxicaţie, este necesară de apelat 112!

Internarea este obligatorie.

Acordarea primului ajutor în caz de intoxicaţie:

• Se apelează numărul de urgenţă 112, deoarece persoana intoxicată necesită internare urgentă la spital, indiferent de gravitatea intoxicaţiei
• Pîna la sosirea cadrelor medicale, persoana intoxicată va bea cît mai multă apă (2-3 litri) de temperatura camerei şi/sau mult lichid rece – lapte, ceai, compot, suc. Nu se recomandă apă caldă sau sărată
• Se inițiază spălături gastrice prin provocarea vomei. Procedura se repetă pînă ce conținutul stomacului/apele vomitive devin limpezi
• Persoana trebuie să stea întinsă în pat, se interzice efectuarea activităţii fizice înainte de spălarea stomacului (spălarea va elimina toxinele, iar mişcarea, alergarea sau mersul pe bicicletă vor intensifica absorbţia toxinelor în sînge)
• Se mai recomandă de a administra un purgativ, de exemplu sulfat de magneziu (remediu care accelerează peristaltismul intestinal)
• În mod obligatoriu, se indică un enterosorbent (de exemplu, cărbune activat)

În vederea evitarii intoxicaţiilor cu ciuperci, facem următoarele recomandări: 

• consumaţi doar ciupercile achiziţionate din locuri autorizate
• evitați procurarea ciupercilor de la persoane care le comercializează pe marginea drumului sau în locuri neautorizate
• ciupercile culese din locurile unde s-au administrat pesticide şi ierbicide sunt toxice
• ciupercile se consumă în stare foarte proaspătă, dar nu crude
• ciupercile culese pe timp ploios se strică repede
• ciupercile bătrîne, degradate şi viermănoase nu trebuie să fie consumate pentru ca in ciupercile bătrîne se acumulează urina şi dejecţiile larvelor de insect
• nu conservaţi ciupercile în condiţii casnice prin ermetizare. Ciupercile nu pot fi spălate bine de sol, în care se pot găsi forme sporulate ale agentului patogen al botulismului, care, în condiţii anaerobe (fără aer) din conserve produce toxine, provocînd o intoxicaţie gravă la om – botulismul. Fierberea timp de 5 ore nu distruge aceşti spori
• ciupercile se ţin în frigider, iar păstrarea îndelungată a mîncărurilor cu ciuperci nu este recomandată
• păstrarea ciupercilor marinate şi sărate în vase de zinc este dăunătoare
• evitaţi consumul ciupercilor care au baza piciorului în forma de bulb
• este dăunătoare păstrarea ciupercilor marinate şi sărate în borcane închise cu capace de fier, în locul capacelor e bine să se pună mai multe rînduri de hîrtie
• nu implicaţi copiii în procesul de colectare a ciupercilor
• întrucît copiii cu vîrste mici sunt mai sensibili decît adulţii şi pot face forme de intoxicaţii foarte grave, chiar letale, nu-i hrăniţi cu mîncăruri pe bază de ciuperci

Atenție!

• Procesul de gătire, fierbere, congelare, conservare, uscare sau macerare în oţet, spălare sau curăţarea învelişului exterior, nu elimină sau reduce cantitatea de toxină conţinută de ciuperca otrăvitoare.
• Intoxicaţia cu ciuperci reprezintă o urgenţă medicală, iar operativitatea în stabilirea diagnosticului şi instituirea tratamentului pot contribui la salvarea vieții bolnavului. 

Nedescoperit la timp, cancerul la sîn poate ucide!

Anual în Republica Moldova sunt depistate în jur de

800-1000 de cazuri noi de îmbolnăviri de cancer mamar.

Aproximativ 10 la sută dintre acestea pierd lupta cu boala

chiar în primul an de la depistarea maladiei,

cauza principală fiind diagnosticarea tardivă a bolii.

98% dintre cazurile de cancer la sîn ar putea fi tratate

dacă ar fi depistate la timp

Cancerul de sîn este cel mai frecvent tip de cancer diagnosticat în rîndul femeilor din lumea întreagă. Anual sunt depistate aproximativ 1,7 milioane de cazuri noi de cancer mamar.

800 – 1000 de femei din Republica Moldova află, în fiecare an, că au dezvoltat cancer la sîn. 10% din numărul total de adresări la medicul mamolog sunt sumbre, pentru că nu mai sunt tratabile din cauza unei evoluții profunde a bolii. Cancerul glandei mamare este principala cauză de mortalitate prin tumori maligne la femei.

Cunoașterea cauzelor care pot provoca această boală este esențială pentru sănătatea fiecărei femei.

Factori asociați cu un risc crescut de cancer de sîn:

• Sexul. Femeile au un risc mai mare decît bărbații de a dezvolta cancer de sîn
• Vîrsta. Cancerul de sîn este foarte rar întîlnit înainte de vîrsta de 25 de ani. 8 din 10 femei pot face cancer mamar după împlinirea vîrstei de 50 de ani.
• Istoricul personal de cancer de sîn. Dacă ați avut cancer de sîn, aveți un risc crescut de a dezvolta boala la celalalt sîn. Afecţiuni antecedente benigne ale sînului şi stările precanceroase (hiperplazii, displazii, metaplazii, distrofii şi cancerul lobular în situ) pot duce la cancere invazive.
• Istoricul familial de cancer de sîn. Dacă mama, sora sau fiica a avut cancer de sîn, în special la o vîrstă fragedă, riscul de a face boala este mai mare. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor diagnosticate cu cancer de sîn nu au istoric familial de boală.
• Bagajul genetic. Se estimează că aproximativ 5% – 10% din cazurile de cancer de sîn sunt legate de mutații genetice moștenite de la părinți. Au fost identificate o serie de gene mutante moștenite, care pot crește riscul de cancer la sîn, iar cele mai frecvente sunt genele BRCA1 și BRCA2 – ambele cresc în mod semnificativ atît riscul de cancer mamar, cît și de cancer ovarian.
• Expunerea la radiații. Dacă ați fost iradiată în zona pieptului în copilărie sau în tinerețe, aveți un risc mai mare de a dezvolta cancer de sîn.
• Traumatismul glandei mamare.
• Densitatea sînilor – femeile care au un țesut mamar mai dens pot avea risc mai mare de a dezvolta această boală.
• Obezitatea apărută după menopauză, cînd abundenţa ţesutului adipos poate duce la creşterea nivelului de estrogen la femeie şi prin urmare creşterea riscului de apariţie a cancerului de sîn.
• Dieta bogată în grăsimi, proteine şi dulciuri rafinate.
• Debutul menstruației la o vîrstă fragedă, înainte de 12 ani.
• Debutul menopauzei la o vîrstă mai înaintată, după 55 de ani.
• Nașterea primului copil la o vîrstă mai înaintată. Femeile care dau naștere primului copil după vîrsta de 30 de ani pot avea un risc crescut de cancer de sîn.
• Lipsa gravidității. Femeile care nu au fost niciodată gravide au un risc mai mare de cancer de sîn decît femeile care au avut una sau mai multe sarcini.
• Lipsa alăptării. Alăptarea este un factor de risc protector.
• Terapia de substituție hormonală postmenopauză. Femeile care iau medicamente care conțin estrogen pentru a trata simptomele menopauzei au un risc crescut de cancer mamar. Odată întreruptă terapia, scade și riscul.
• Contraceptivele orale – cînd sunt administrate înainte de prima sarcină sau pe o perioadă mai mare de 10 ani.
• Consumul abuziv de alcool. 

Cu toate acestea, există persoane care dezvoltă cancer mamar fără a avea vreun factor de risc cunoscut. 

Semne si simptome ale cancerului de sîn pot include:

• Cel mai frecvent simptom al cancerului de sîn este prezența unei formațiuni nodulare la palpare la nivelul sînului
• Schimbari în marimea, forma sau aspectul unui sîn, retracții ale pielii în zona sînilor
• Modificări ale pielii care acoperă sînul (roșeața, cruste, striații sau îngroșare)
• Iritarea pielii sau a zonei din jurul sînilor (cojirea, scalarea sau exfolierea zonei pigmentate a pielii din jurul mamelonului sau a pielii de pe sîn)
• Durere sau senzație de arsură la nivelul sînilor sau mameloanelor
• Modificări ale formei și/sau consistenței mamelonului, mamelon inversat sau retragerea mameloanelor 
• Prezența de secreții mamelonare, în afara perioadei de lactație

Screening-ul – esențial în depistarea precoce a cancerului de sîn

Cancerul de sîn este uneori descoperit după apariția simptomelor, cînd boala este deja în stadii mai avansate. Cum multe persoane cu cancer de sîn incipient nu manifestă vreun simptom, este deosebit de important să-ți faci testele de screening recomandate înainte de apariția oricărui simptom.

Screening-ul cancerului de sîn include:

• Autoexaminarea glandelor mamare – o dată pe lună, la orice vîrstă, la aproximativ o săptămînă după menstruație.

• Examinarea clinică a glandelor mamare de către personalul medical – o data pe an, de la vîrsta de 18 ani
• Ultrasonografia glandelor mamare –  o dată pe an, de la vîrsta de 18 ani
• Mamografia digitală – o investigație imagistică neinvazivă, care durează aproximativ 10 minute. Nu necesită pregătiri speciale și, în funcție de dimensiunea glandei mamare, este nedureroasă sau minim dureroasă. Se va efectua o dată la 2 ani la vârsta de 50-70 de ani sau chiar mai devreme la depistarea patologiei localizate (după 35 de ani)
• RMN de sîn – recomandat femeilor cu un risc crescut de cancer de sîn

In cazul în care se constată ceva suspect în timpul unui examen de autopalpare, unui examen de screening sau dacă ai oricare dintre simptomele cancerului de sîn, mergi la medic pentru un consult.

Rețineți! 1 din 8 femei riscă să dezvolte cancer la sîn. Mergeți la control acum! Cu cît este depistat mai devreme, cu atît cancerul mamar poate fi tratat mai ușor și cu rezultate mai bune.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), alcoolul este a treia cauză de boală și moarte prematură pentru populația generală, fiind responsabil de apariția a peste 200 de boli. Printre acestea se numără tulburările neuropsihice, bolile cardiovasculare, ciroza hepatică, cancerul, accidente, traume sau violența.

La nivel global, circa 3 milioane de decese anual sunt atribuite consumului de alcool, ceea ce reprezintă 5,3% din totalul deceselor înregistrate. Consumul nociv de alcool este responsabil pentru 7,1% din povara globală a bolii pentru bărbați și 2,2% pentru femei. Alcoolul este principalul factor de risc pentru mortalitatea prematură și invaliditatea în rîndul celor cu vîrsta cuprinsă între 15 și 49 de ani, reprezentînd 10% din toate decesele din această grupă de vîrstă.

În regiunea europeană a OMS se consumă cea mai mare cantitate de alcool și ca rezultat, anual, sunt înregistrate aproape 1 milion de decese. Totodată, în Europa, 58 milioane de oameni sunt considerați mari consumatori de alcool, 23 de milioane fiind dependenți de alcool (5,4% din bărbații de 18-64 ani și 1,5% dintre femeile de aceeași vîrstă).

Republica Moldova se află în topul ţările cu cel mai mare consum de alcool pe cap de locuitor în lume, deși în ultimii ani se atestă o diminuare a acestuia fenomen: de la 19,4 litri de alcool pur pe cap de locuitor în a.2016, la 12,9 litri în 2019 (Observatorului Global al Sănătății al OMS), totuși nivelul de consum este destul de înalt. Șase din zece persoane sunt consumatori curenți de alcool, bărbații consumă mai mult decît femeile și situația este similară în toate grupele de vîrstă. De menționat că, în Republica Moldova, unul din patru decese (26,1%) este asociat consumului de alcool.

 Riscurile pentru sănătate și efectele secundare ale abuzului de alcool

Consumul prelungit de alcool în cantități mari și consumul abuziv pentru o scurtă durată au numeroase efecte nocive asupra sănătății. Alcoolul este toxic pentru celulele organismului, mai ales atunci cînd se depășește limita recomandată de consum.

Boala hepatică cronică

Alcoolul reprezintă cea mai frecventă cauză a bolii hepatice cronice. Bolile hepatice cauzate de abuzul de alcool includ ficatul gras, hepatita și ciroza. Ciroza, care este o forma ireversibila a bolii hepatice, apare la aproape 30% dintre consumatorii de alcool în exces.

Femeile sunt mai predispuse riscului contractării bolilor de ficat, fiind susceptibile la dezvoltarea de complicații de la o etapă mult mai timpurie decît bărbații. Bolile hepatice, și mai ales ciroza hepatică, prevalează din ce în ce mai mult și în rîndul tinerilor.

Infertilitate

Bărbații și femeile pot avea probleme de fertilitate. Alcoolul este toxic pentru spermatozoizi, iar consumul exagerat de alcool reduce numărul de spermatozoizi și calitatea spermei. Femeile care vor să rămînă însărcinate trebuie de asemenea să evite consumul de alcool.

Cancerul

Multe tipuri de cancer sunt direct legate de consumul cronic de alcool. Aici sunt incluse cancerul gurii, faringelui, esofagului, de sîn, colon, ficat.

Anxietatea și depresia

Consumul prelungit de alcool poate duce la probleme de sănătate mintala, cum ar fi anxietatea și depresia.

Simptomele de sevraj

Persoanele care fac abuz de alcool vor resimți simptome de sevraj, greată și vomă, palpitații cardiace, transpirație, “frisoane” și dificultate în a dormi.

Pierderi de memorie

Pierderile de memorie se manifestă prin incapacitatea de a-și aminti detalii ale evenimentelor care au avut loc în timpul consumului de alcool. Acestea pot să apară chiar și după numai cîteva pahare, gravitatea lor crescînd direct proporțional cu cantitatea consumată.

O formă aparte de leziuni cerebrale dezvoltate ca urmare a consumului de alcool este sindromul Korsakoff, care se caracterizează prin probleme persistente de memorie și învățare, cauzate de o deficiență de vitamina B1.

Leziunile cerebrale provocate de abuzul de alcool

Persoanele care fac abuz de alcool în mod frecvent sunt expuse riscului de a suferi leziuni cerebrale mai avansate și mai persistente, ce pot duce la tulburări cognitive generalizate. Aceste efecte se pot prezenta sub forma pierderilor de memorie și dificultății în rezolvarea de probleme.

Alcoolul începe să afecteze creierul unei persoane imediat ce patrunde în fluxul de sînge. In cazul unei persoane sănătoase, ficatul metabolizează rapid alcoolul și ajută organismul să scape rapid de acesta. Totuși, atunci cînd o persoană consumă băuturi alcoolice în exces, ficatul nu va mai putea filtra alcoolul suficient de repede, iar acest lucru declansează schimbari imediate în creier. De-a lungul timpului, consumul excesiv de alcool poate afecta atît creierul, cît și ficatul, provocînd daune de durată.

Consumul excesiv de alcool poate avea efecte de lungă durată asupra neurotransmițătorilor din creier, scăzînd sever eficacitatea lor. De asemenea, alcoolul distruge celulele ce intră în alcatuirea creierului și atrofiază țesutul cerebral. Unele persoane cu antecedente de consum excesiv de alcool dezvoltă și deficiențe nutriționale care, la rîndul lor, afectează în continuare funcția creierului.

Manifestările exacte produse de leziunile cerebrale formate în urma consumului de alcool depind de sănătatea generală a unei persoane. In plus, este importantă cantitatea de alcool consumată, dar și capacitatea ficatului de filtrare.

Efecte ale alcoolului pe termen scurt

De îndată ce alcoolul patrunde în sînge, se schimbă și modul în care funcționează creierul. Consumul moderat de alcool poate provoca următoarele efecte temporare:

• dezinhibiție
• reducerea abilităților și a capacității de organizare
• schimbări ale stării de dispoziție
• tulburări de concentrare
• dificultate în formarea de noi amintiri
• somnolență
• stare depresivă
• modificarea nivelurilor de energie
• pierderea memoriei
• capacitate slabă de judecată
• reducerea capacității de control a mișcărilor, inclusiv întîrzierea reflexelor (aceste aspecte pot afecta capacitatea individului de a conduce vehicule)

Etanolul din alcool acționează ca o otravă asupra organismului. Astfel, persoanele care consumă cantități foarte mari de alcool pot suferi simptomele unei intoxicații, deoarece ficatul nu mai este capabil să metabolizeze corect și rapid alcoolul primit. Supradoza de alcool poate afecta capacitatea creierului de a susține funcțiile vitale ale organismului și reprezintă, din acest motiv, o urgență medicală. Simptomele includ:

• vărsături
• convulsii
• bradicardie
• dificultatea de a rămîne treaz
• leșin
• scăderea temperaturii corporale
• pierderea reflexului de deglutiție

Un sevraj etanolic lăsat netratat poate duce, în cele din urmă, la deces. De asemenea, leziunile cerebrale suferite pot fi permanente și severe, afectînd pe viață persoana în cauză, chiar dacă supraviețuiește.

Cu cît concentrația de alcool din sînge este mai mare, cu atît riscurile sunt mai mari. Consumul masiv al unor băuturi alcoolice tari este capabil să producă cele mai multe efecte negative. In plus, persoanele cu corpuri mici sau cele cu un istoric de boli hepatice sunt, de asemenea, mult mai vulnerabile la intoxicația cu alcool.

Efectele alcoolului pe termen lung

In timp, abuzul de alcool poate provoca leziuni cerebrale permanente. In continuare sunt prezentate cele mai importante dintre acestea.

Sindromul Wernicke-Korsakoff

Sindromul Korsakoff apare adesea după un episod de encefalopatie Wernicke, aceasta reprezentînd o disfuncție acută a creierului corelată cu consumul de alcool. Cele două afecțiuni, denumite împreună sindrom Wernicke-Korsakoff, se regăsesc la persoanele cu deficit sever de tiamină sau vitamina B1. Abuzul de alcool face ca organismul să absoarbă cu dificultate acest nutrient, dar trebuie știut că acest lucru se poate întîmpla și în alte situații, precum în tulburările de alimentație severă, în boli oncologice sau în SIDA.

Unele dintre cele mai frecvente simptome ale encefalopatiei Wernicke sunt reprezentate de:

• confuzie și dezorientare care persistă cu mult dincolo de perioada de beție
• malnutriție urmată de scădere semnificativă în greutate
• tulburări de oculomotricitate
• tulburări de echilibru

După encefalopatia Wernicke, persoana în cauză poate dezvolta semne ale sindromului Korsakoff. Această tulburare este un tip de demență și se manifestă prin:

• tulburări de memorie, în special incapacitatea de a forma noi amintiri
• capacitate redusă de a lua decizii și de a organiza anumite activități
• alterarea stării de dispoziție și schimbarea personalității
• halucinații
• înrăutățirea progresivă a declinului cognitiv, incluzînd afectarea vorbirii, a văzului, a sistemului urinar și a sistemului gastro-intestinal

Totuși, trebuie știut că suplimentele de vitamine și abstinența totală de la alcool sunt factori ce pot inversa simptomele sindromului Wernicke-Korsakoff în primii 2 ani de la oprirea consumului de alcool.

Sindromul alcoolismului fetal

Consumul de alcool în timpul sarcinii este nociv pentru fătul aflat în dezvoltare. Consumul frecvent, chiar și în cantități moderate, poate provoca o afecțiune cunoscută sub numele de Efectele Alcoolismului Fetal, iar în cazul consumului abuziv prelungit cauzează Sindromul Alcoolismului Fetal, care este și mai grav. Acești copii vor suferi de o mulțime de dizabilități cognitive. Astfel, simptomele variază în funcție de severitate și pot include:

• dizabilități intelectuale
• hiperactivitate
• memorie slabă
• tulburări de concentrare
• coordonare deficitară
• tulburări vizuale și auditive

Traumatisme cranio-cerebrale

Consumul de alcool reprezintă un factor de risc pentru leziunile traumatice suferite la nivelul creierului, deoarece poate provoca accidente rutiere, căderi, etc. Pe termen scurt, leziunile de la nivelul capului pot provoca dezorientare și confuzie. De asemenea, inflamația țesutului cerebral poate să survină și să pună viața în pericol. Accidentările severe ale capului pot fi chiar fatale, deoarece afectează capacitatea creierului de a controla funcțiile esențiale, cum ar fi respirația sau menținerea tensiunii arteriale.

Efectele pe termen lung ale traumatismelor cranio-cerebrale pot include:

• simptome asemănătoare cu cele ale demenței, precum tulburările de memorie, modificarea comportamentului sau schimbările stării de dispoziție
• creșterea riscului de a dezvolta boala Alzheimer sau boala Parkinson
• tulburări ale fluxului de sînge de la nivelul creierului

Efectele psihologice ale alcoolului

Alcoolul are numeroase efecte psihologice, printre care și: