Diabetul zaharat – inamicul nevăzut din zilele noastre

Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspîndite boli netransmisibile cronice și cea mai frecventă boală endocrină a secolului XXI, prezentînd o problemă prioritară de sănătate publică.

Acum 100 de ani toți pacienții diagnosticați cu diabet mureau la o vîrstă  fragedă. O dată cu descoperirea insulinei, lucrurile s-au schimbat, nu însă și numărul celor diagnosticați cu diabet care crește amenințător de la o zi la alta.

Datele Federației Internaționale de diabet arată că:

• dacă în anul 2015, la nivel mondial, au existat 415 mil. de adulți cu diabet zaharat, sporind pînă la 425 mil. în anul 2017 – către anul 2030 numărul persoanelor cu diabet zaharat va constitui 500 miliard, către anul 2045 numărul celor afectați ar putea ajunge la circa 629 miliarde
• 280 de milioane de oameni au un risc eminent de îmbolnăvire
• 77% dintre adulţii cu diabet zaharat trăiesc în ţările cu un nivel slab şi mediu de dezvoltare, cei mai mulţi dintre ei cu vîrste între 40 şi 59 ani
• circa 179 milioane cazuri de diabet zaharat rămîn a fi nediagnosticate
• din cauza diabetului, la fiecare 7 secunde moare un om
• 21 milioane de nou-născuţi sunt afectaţi la naştere de diabet zaharat matern (preexistent sau din timpul sarcinii)
• 1 din 11 persoane are diabet (425 milioane de persoane)
• 1 din 2 adulți cu diabet nu e diagnosticat (212 milioane)
• aproximativ 1 milion de copii și adolescenţi au diabet tip 1
• peste 21 de milioane de născuți-vii au fost afectați de diabet în timpul sarcinii
• peste 70% din cazuri afectează persoane trecute de 60 de ani, cu o pondere mai mare a diabetului la femei, cu aproximativ 17% mai multe cazuri decât la bărbați
• 12% din cheltuielile globale pentru sănătate sunt pentru diabet

În Republica Moldova, peste 100 de mii de persoane suferă de diabet zaharat. Diabetul zaharat de tip 1 constituie 15-20 de procente din numărul total de bolnavi, aproximativ 20.000 de oameni insulino-dependenți, iar 80.000 sunt depistați cu diabet de tipul 2. În Republica Moldova procentul pacienților depistați cu diabet este considerat cel mai jos din Europa. În țările vecine precum: România, Ucraina și Federația Rusă numărul este cu mult mai mare.

Diabetul este o boală cronică care apare atunci cînd pancreasul nu produce suficientă insulină sau cînd organismul nu poate utiliza eficient insulina pe care o produce. Hiperglicemia sau nivelul ridicat de zahăr din sînge este un efect al diabetului zaharat necontrolat. De-a lungul timpului, diabetul poate afecta inima, vasele de sînge, ochii, rinichii și nervii.

Precum glucoza este principala sursă de energie a organismului, maladia care afectează pătrunderea acesteia în celule are ample efecte negative asupra calității vieții. Organizația Mondială a Sănătății recunoaște trei forme principale de diabet zaharat: tipul 1, tipul 2 și de sarcină:

1. Diabetul zaharat de tip 1 (denumit în trecut diabet insulino-dependent ) este caracterizat prin lipsa secreției de insulină. În consecință, este nevoie adminstrarea de insulină ca tratament obligatoriu pentru controlul bolii
2. Diabetul zaharat de tip 2 (denumit în trecut diabet non-insulino-dependent sau diabet cu debut la vîrsta adultă) este caracterizat prin scăderea secreției de insulină
3. Diabetul gestațional (de sarcină) apare doar în timpul sarcinii (corpul mamei nu produce o cantitate adecvată de insulină, astfel nivelul de glucoză din sînge este crescut)

Cauzele diabetului zaharat sunt multiple, însă un „cvartet fatal” ar fi: supraponderabilitatea, stresul, hipertensiunea arterială si tulburările metabolice.

Diabetul zaharat este o boală gravă și incurabilă, însă pînă la 80 la sută din cazuri ar putea fi prevenite. O dietă sănătoasă, activitatea fizică regulată, menținerea unei greutăți corporale normale și evitarea consumului de tutun pot preveni sau întîrzia instalarea diabetului de tip 2.

Primul aliat al pacientului în buna îngrijire a diabetului zaharat, este medicul de familie. El este cel mai bine poziţionat pentru depistarea cazurilor noi de diabet, inclusiv asimptomatice, depistarea complicațiilor cronice ale diabetului. În cadrul ,,echipei complexe de îngrijire a diabetului”, medicul de familie are atribuţii importante, printre care educarea continuă pacienţilor cu diabet zaharat privind modificarea stilului de viaţă, complianţa faţă de terapia prescrisă. Medicul de familie promovează rolul familiei în preventia, gestionarea bolii și îngrijirea membrilor bolnavi. La fel de important este vizita profilactică anuală la medicul de familie şi masurarea nivelului de glicemie.

1 din 2 persoane care sufera în prezent de diabet zaharat (aproximativ 212 milioane la nivel mondial), ramîne nediagnosticată. Astfel, există probabilitatea că în fiecare familie să existe o persoană căreia încă nu i s-a stabilit diagnosticul de diabet zaharat. Prin urmare, recunoasterea semnelor, simptomelor și factorilor de risc pentru diabet este vitală pentru a ajuta la depistarea timpurie a bolii.

La menținerea nivelului crescut al zaharului în sînge celulele organismului flămînzesc, omul suferă de sete, slăbiciune, repede obosește, devine incapabil de a îndeplini chair și un lucru obișnuit, repede scale în greutate, apare prurit cutanat sau piele uscată, vindecarea lentă a rănilor, pierderea sensibilitații la nivelul extremităților picioarelor, scăderea vederii, poliurie, foame exagerată. Dacă nivelul zahărului în sînge un timp îndelungat este mai sus de cel normal, atunci încep să se dezvolte diferite complicații.

Screening – ul diabetului se adreseaza unor categorii de persoane care au o serie de factori de risc diabetogeni.

Factori de risc pentru DZ tipI:

• rudele de gradul I ale pacienților cu DZ tip I. Se dobîndește nu diabetul, ci numai predispunerea către el. Fiecare din părinți poate avea în genotipul sau genele cu predispunere la dezvoltarea bolii. Aceasta nu înseamnă că toții copiii în familie vor fi bolnavi de diabet. Probabilitatea ca parintele cu diabet insulinodependent va transmite copilului asa o genă este foarte mică – 3-5%.

Factorii de risc pentru DZ tip II:

• antecedente eredocolaterale de DZ
• diagnostic anterior de alterare a glicemiei basale sau valoarea HbA1c >5,7%
• grupuri etnice cu risc crescut (asiatici, afroamericani, latinoamericani)
• anamnestic de boli cardiovasculare
• hipertensiune arterial TA 140/90mmHg
• colesterolul mărit
• femeile cu sindromul ovarelor polichistice
• diabet gestațional
• făt macrosom în antecedente
• mod sedentar de viață

80% din cazuri poate fi prevenit prin adoptarea unui stil de viață sănătos, activitate fizică regulată, alimentație echilibrată și un mediu de viață benefic.

Cum se poate reduce povara prin diabet?

Măsurile simple pentru stilul de viață s-au demonstrat a fi eficiente în prevenirea sau amînarea debutului de diabet tip 2. Pentru a preveni diabetul tip 2 și complicațiile, orice persoană trebuie:

• să atingă și să mențină greutatea corporală normal
• să fie active fizic – cel puțin 30 minute de activitate regulată, moderată ca intensitate în majoritatea zilelor. Mai multă activitate este necesară pentru controlul greutății
• să mănînce alimente sănătoase, cu evitarea aportului de zahar și grăsimi saturate
• să evite consumul de tutun – fumatul crește riscul de diabet și boli cardiovasculare

10 septembrie marchează Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului, un moment important de reflecție, conștientizare și solidaritate față de cei care trec prin momente dificile. Anual, această zi este un prilej de a atrage atenția asupra unei probleme majore de sănătate publică și de a promova măsuri concrete pentru prevenirea suicidului.

Tema acestui an – „Creăm speranță prin acțiune” – subliniază puterea fiecărui gest de susținere, fiecărei intervenții și fiecărei relații construite în spiritul empatiei. Prin acțiuni colective și individuale, putem salva vieți și putem transmite un mesaj clar: nu ești singur.

Statistici îngrijorătoare, dar speranța rămâne

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în fiecare an, peste 700.000 de persoane își pierd viața prin suicid, iar numărul tentativelor este de câteva ori mai mare. În Republica Moldova și în special în comunitățile noastre, fenomenul rămâne adesea stigmatizat și insuficient discutat, ceea ce face intervenția timpurie și prevenția cu atât mai importante.

Ce putem face?

• Să vorbim deschis despre sănătatea mintală, fără rușine sau prejudecăți.
• Să fim atenți la semnele de alarmă în rândul celor dragi.
• Să încurajăm căutarea ajutorului profesional.
• Să susținem campaniile de educare și prevenție.

În această zi, Centrul Prietenos Tinerilor Pro-Viață Soroca invită toți membrii comunității – adolescenți, părinți, profesori, autorități și organizații locale – să se alăture eforturilor de prevenire a suicidului. Participă la o activitate de conștientizare sau pur și simplu oferi o vorbă bună cuiva care are nevoie, fiecare gest contează.

Dacă tu sau cineva apropiat are nevoie de ajutor:

???? Support Line – 0800 800 22 (apel gratuit, confidențial, disponibil 24/7)
???? Centrul Prietenos Tinerilor Pro-Viață Soroca – 0230 92100
???? Adresa: or. Soroca, str. Mihai Eminescu 16, cab. 47, 48, 49

Haideți să fim împreună o sursă de speranță. Viața are întotdeauna o cale spre mai bine.
Un mesaj din partea Centrului Prietenos Tinerilor Pro-Viață Soroca

Alcoolul în sarcină: Cum afectează sănătatea psihică și fizică a fătului

Alcoolul poate perturba dezvoltarea fătului în orice stadiu al sarcinii, inclusiv în primele etape, înainte ca femeia să știe că este însărcinată. Expunerea fetală la alcool poate provoca avortul spontan, nașterea prematură, moartea fătului, dezvoltarea intrauterină deficitară a fătului, sindromul alcoolismului fetal.

În sîngele fătului, alcoolul atinge concentrații mai mari decît cele din sîngele mamei, deoarece organismul lui nu este pregătit să metabolizeze alcoolul. Alcoolul este un factor teratogen, care produce leziuni și tulburări ale funcției țesuturilor și organelor, în special a țesutului nervos.

Ce este sindromul alcoolismului fetal?

Sindromul alcoolismului fetal este o dizabilitate a persoanelor care au fost expuse la alcool în perioada prenatală.

Acesta se manifestă prin:

• Defecte fizice: înălțime redusă, dimensiuni mici ale capului și creierului, trăsături anormale ale feței (ochi mici, frunte îngustă, buza superioară subțire), diformități ale oaselor, articulațiilor și degetelor, malformații ale inimii și rinichilor, tulburări de vedere și auz
• Tulburări ale structurii și funcției sistemului nervos: nivel de inteligență redus, dificultăți de înțelegere și învățare, probleme de atenție și memorie, hiperactivitate, oscilații rapide ale stării emoționale, coordonare proastă a mișcărilor, tulburări de vorbire
• Tulburări de comportament și de adaptare: rezultate școlare slabe, incapacitate de a se concentra și îndeplini cu succes o sarcină de lucru, dificultăți de a comunica și a lega prietenii, dificultăți de a se adapta la viața socială, de a trai independent și de a păstra un loc de muncă, comportament impulsiv, tendință spre delicvență

Care este soarta unui copil cu sindromul alcoolismului fetal?

Tulburarea afectează nu doar pacientul. Consecințele le suportă direct familia și indirect – societatea. Dizabilitățile fizice sau psihice ale non-născutului vor necesita intervenție timpurie și, adesea, sprijin din partea serviciilor de asistență medicală și socială pe tot parcursul vieții. Eșecul academic, abuzul de substanțe, problemele de sănătate mintală, contactul frecvent cu sistemul juridic, fie ca victime, fie ca infractori și incapacitatea de a trăi independent și de a obține, sau a menține un loc de muncă, toate pot avea impact economic, social și cultural substanțial asupra oricărei comunități. Tratamentul şi îngrijirea copiilor cu tulburări din spectrul alcoolismului fetal sunt destul de dificile şi necesită răbdare. Intervențiile cît mai precoce, cum ar fi: terapii ocupaționale, educaționale, comportamentale, logopedie, sporesc șansele copiilor de a avea o viață integră socială.

Alcoolul de calitate și în cantități mici poate dăuna fătului?

Nu există un tip de băutură alcoolică sau cantitate sigură de alcool care să nu afecteze negativ sarcina și dezvoltarea fătului. Ca urmare:

• Nu consumați alcool dacă vă gîndiți să rămîneți însărcinată!
• Nu consumați alcool dacă sunteți însărcinată!
• Dacă nu puteți renunța, căutați ajutor profesional!
• Orice bea mama, la fel face și copilul nenăscut!

În fiecare an, în data de 9 septembrie, marcăm Ziua internațională de conștientizare a spectrului tulburărilor alcoolice fetale pentru a îmbunătăți prevenirea, diagnosticul și sprijinul persoanelor cu acest diagnostic.

Infecția cu HIV/SIDA

Infectia cu virusul imunodeficientei umane (HIV) produce modificari ale organismului care vizeaza sistemul imunitar si capacitatea sa de raspuns impotriva agentilor patogeni. Acest virus este originar din Africa Centrala si a fost descoperit la anumite tipuri de cimpanzei. Cele mai multe cazuri de infectie au fost raportate la persoanele cuprinse in intervalul de varsta 30-34 de ani. In stadiile avansate, in lipsa tratamentului, pacientii dezvolta patologia cu numele de sindromul imunodeficientei umane dobandite (SIDA).

Cauze

Infectia cu virusul HIV poate aparea ca urmare a contactului cu o persoana seropozitiva care poate fi atat simptomatica, cat si asimptomatica, dar care este purtatoare a virusului patogen.  Transmiterea se poate face pe cale sanguina, prin contact intim sau de la mama la fat.

Printre factorii favorizanti se regasesc:

• contactul sexual neprotejat
• consumul de droguri
• istoric de boala cu transmitere sexuala
• folosirea unor echipamente medicale (ac de injectie) nesterile
• contactul cu sange infectat
• transmiterea materno-fetala

In cazul transmiterii materno-fetale, momentul infectarii cu virusul HIV poate avea loc in timpul:

• sarcinii
• nasterii
• alaptarii

Dupa patrunderea in organism, virusul HIV realizeaza distrugerea masiva a celulelor albe (CD4). Acestea joaca un rol important in sistemul imunitar, in gestionarea infectiilor cu agenti patogeni.

Simptome

Simptomele se manifesta in functie de:

• durata de timp de la momentul infectarii
• stadiul infectiei
• capacitatea de aparare a organismului

Odata patruns in organism, virusul HIV produce slabirea sistemului imunitar (imunosupresie). Astfel, persoanele au o imunitate mai slabita si pot contacta mai usor diverse boli.

Simptomele initiale care semnaleaza debutul bolii,mimeaza o mononucleoza infectioasa,  apar intr-un interval de 2 pana la 4 saptamani de la momentul infectarii, insa rareori infectia este diagnosticata in aceasta etapa. Printre manifestarile de debut se regasesc:

• cefaleea (durerea de cap)
• febra
• eczemele
• mialgiile (dureri musculare)
• artralgii (dureri articulare)
• leziuni bucale
• diaree
• tuse
• scadere ponderala
• transpiratii nocturne

In lipsa diagnosticarii corecte a primo-infectiei cu virusul HIV si a aplicarii tratamentului, simptomele initiale se remit, fiind urmate de o etapa latenta, frecvent asimptomatica. Ulterior, in faze avansate, tabloul clinic simptomatic favorizat de imunodepresia accentuata, poate fi completat de aparitia:

• tumefierii ganglionilor limfatici
• aftelor localizate la nivel bucal
• zonei zoster (in urma contactarii virusului Herpetic)
• pneumoniei cu germeni oportunisti
• proceselor neoplazice

Diagnostic

Persoanelor care prezinta simptome caracteristice infectiei cu HIV le este recomandata vizita la medicul specialist. Acesta va realiza anamneza, examenul clinic si testele necesare pentru stabilirea diagnosticului corect.

Tratament

Tratamentul in cazul infectiei cu virusul HIV este unul medicamentos. Acesta are rolul de:

• a incetini reproducerea virusului HIV in organism
• a permite sistemului imunitar sa se refaca
• a evita aparitia altor patologii

Virusul HIV poate dezvolta in timp rezistenta la anumite tipuri de medicamente. De aceea, este important ca relatia dintre medic si pacient sa fie una stabila, in care medicul sa poata schimba schema terapeutica, daca este necesar.  

Scopul tratamentului medicamentos este de a reduce:

• incarcatura virala
• contagiozitatea

Prognostic

In prezenta unui tratament corect administrat, persoanele infectate cu virusul HIV pot duce o viata normala. De asemenea, riscul de transmitere a bolii catre apropiati scade. Pentru a creste eficienta tratamentului, medicul poate recomanda si schimbarea stilului de viata al pacientului.

Printre recomandarile pe care pacientul le poate primi se regasesc:

• modificarea dietei alimentare
• practicarea exercitiilor sportive regulate
• oprirea fumatului
• vaccinarea anuala impotriva virusului gripal

Preventie

Pentru a preveni infectia cu virusul HIV, medicul specialist recomanda evitarea:

• contactelor sexuale neprotejate
• folosirii materialelor medicale nesterile (ace)
• consumarii drogurilor.

Rezistenta la antibiotice: ce este si cum poate fi prevenita

Antibioticele sunt medicamente importante. Insa unele antibiotice care in trecut reprezentau tratamentul standard pentru infectiile bacteriene sunt acum mai putin eficace sau nu mai functioneaza deloc. Cand un antibiotic nu mai are efect asupra unei anumite bacterii, acea bacterie se numeste bacterie rezistenta la antibiotic. Antibioticul nu va mai omori bacteria si infectia nu se vindeca sau poate chiar poate sa se agraveze si in unele cazuri sa duca la deces. Rezistenta la antibiotice este una dintre cele mai presante probleme de sanatate publica in toata lumea. Abuzul de antibiotice si utilizarea gresita sunt factori cheie care contribuie la rezistenta la antibiotice. La asta se adauga faptul ca descoperirea si productia unor noi antibiotice eficiente se produce in prezent la o rata mult mai scazuta. Pacientii, medicii si spitalele toate joaca un rol important in asigurarea utilizarii rationale a antibioticelor si reducerea la minimum a dezvoltarii rezistentei la antibiotice.

De ce devin bacteriile rezistente la antibiotice

Rezistenta la antibiotice apare atunci cand bacteria anuleaza efectul antibioticului, un medicament conceput pentru a omori bacteriile. Bacteria devine rezistenta la antibiotice, NU organismul tau este rezistent la antibiotice.

O bacterie devine rezistenta la un antibiotic atunci cand microorganismul se schimba intr-un anumit fel, adaptandu-si structura sau functiile. Acest fenomen este un mecanism de aparare care apare natural in evolutia unei bacterii. Astfel, desi antibioticul a actionat eficient inainte, odata ce bacteria dezvolta rezistenta va reusi sa evite efectul de a fi distrusa de antibiotic.

Orice bacterie care devine rezistenta si supravietuieste unui tratament cu antibiotice se poate multiplica si poate transmite rezistenta descendentilor ei. De asemenea, unele bacterii isi pot transfera proprietatile de rezistenta la antibiotic altor bacterii - pentru a se ajuta reciproc sa supravietuiasca. Bacteriile rezistente la antibiotice se transmit de la o persoana la alta, in familie, comunitate sau mediu de spital.

Utilizarea in exces a antibioticelor

Una dintre cauzele dezvoltarii rezistentei este utilizarea in exces a antibioticelor – in special administrarea de antibiotice atunci cand acestea nu reprezinta tratamentul adecvat.

Daca iei un antibiotic atunci cand ai de fapt o infectie virala, antibioticul ataca bacteriile din corpul tau - bacterii care sunt fie benefice, fie cel putin nu cauzeaza boli. Acest tratament gresit directionat poate promova dezvoltarea proprietatii de rezistenta la antibiotic in bacteriile inofensive care poate fi transmisa apoi altor bacterii sau poate crea o oportunitate ca bacteriile potential daunatoare sa le inlocuiasca pe cele inofensive.

Utilizarea incorecta a antibioticelor

Este tentant sa opresti administrarea de antibiotic imediat ce te simti mai bine, efect care apare dupa 48-72 de ore de antibiotic. Tratamentul complet este necesar pentru a ucide bacteriile cauzatoare.

Esecul de a lua un antibiotic asa cum a fost prescris de catre medic, in doza si pe durata recomandata, poate duce la necesitatea reluarii ulterioare a tratamentului si poate favoriza raspandirea rezistentei la antibiotice la alte bacterii.

Cum poate fi prevenita rezistenta la antibiotice?

Rezistenta la antibiotice este un fenomen care implica si o componenta umana, intrucat anumite comportamente ajung sa stimuleze capacitatea bacteriilor de a-si dezvolta mecanisme eficiente pentru rezistenta la antibiotice. La nivel individual, rezistenta la antibiotice ar putea fi prevenita prin mai multe strategii eficiente, cum ar fi:

• evitarea administrarii de antibiotice in cazul infectiilor de natura virala;
• respectarea perioadei de tratament si a dozajului prescris de medic;
• utilizarea antibioticelor doar la recomandarea expresa a medicului specialist;
• evitarea administrarii de antibiotice drept metoda de preventie a imbolnavirilor;
• evitarea folosirii antibioticelor pentru cazurile usoare de imbolnavire, cu simptome relativ usor de gestionat si suportat;
• vaccinarea reprezinta o alta metoda prin care fenomenul de rezistenta la antibiotice ar putea fi prevenit;
• asigurarea unei gestionari optime si eficiente a bolii infectioase.