În fiecare an, pe 28 iulie, este marcată Ziua Mondială a Hepatitei, o inițiativă a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) menită să crească gradul de conștientizare privind hepatitele virale și să încurajeze prevenirea, testarea și tratamentul acestora. Data a fost aleasă în onoarea profesorului Baruch Samuel Blumberg, laureat al Premiului Nobel, care a descoperit virusul hepatitei B și a contribuit la dezvoltarea primului vaccin împotriva acestei boli.

Hepatitele virale reprezintă una dintre cele mai importante provocări pentru sănătatea publică la nivel mondial. Deși în ultimii ani medicina a făcut progrese remarcabile în prevenirea și tratamentul acestor infecții, milioane de oameni continuă să fie afectați, iar multe persoane nu cunosc faptul că sunt infectate. Diagnosticarea tardivă favorizează apariția complicațiilor severe, precum ciroza hepatică și cancerul hepatic.

Hepatita virală este inflamația ficatului provocată de unul dintre cele cinci virusuri hepatitice principale: A, B, C, D și E. Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale organismului, îndeplinind peste 500 de funcții esențiale, printre care:

• detoxifierea organismului;
• producerea proteinelor necesare coagulării sângelui;
• depozitarea vitaminelor și mineralelor;
• metabolizarea grăsimilor, proteinelor și glucidelor;
• producerea bilei necesare digestiei.

Atunci când ficatul este afectat de o infecție virală, toate aceste funcții pot fi perturbate, cu impact asupra întregului organism.

Conform Raportului Global privind Hepatita publicat de Organizația Mondială a Sănătății:

• aproximativ 304 milioane de persoane trăiesc cu hepatită cronică B sau C;
• dintre acestea, aproximativ 254 milioane sunt infectate cu virusul hepatitei B, iar 50 milioane cu virusul hepatitei C;
• anual se înregistrează aproximativ 2,2 milioane de noi infecții cu virusurile hepatitice B și C;
• hepatitele virale provoacă aproximativ 1,3 milioane de decese anual, ceea ce înseamnă aproape 3.500 de decese în fiecare zi;
• la fiecare 30 de secunde, o persoană moare din cauza unei boli hepatice asociate hepatitelor virale;
• aproximativ 83% dintre decese sunt cauzate de hepatita B, iar 17% de hepatita C.

OMS estimează că peste 80% dintre persoanele infectate nu sunt diagnosticate și nu beneficiază de tratamentul necesar. Din acest motiv, hepatita este deseori numită „epidemia tăcută”.

Tipurile de hepatită virală

• Hepatita A

Virusul hepatitei A se transmite pe cale fecal-orală, prin consumul de apă sau alimente contaminate ori prin contact apropiat cu o persoană infectată.

Boala apare, de regulă, sub formă acută și nu evoluează spre hepatită cronică. Majoritatea pacienților se recuperează complet și dezvoltă imunitate pentru tot restul vieții.

Vaccinarea și respectarea regulilor de igienă reprezintă cele mai eficiente metode de prevenire.

• Hepatita B

Hepatita B este una dintre cele mai contagioase infecții virale. Virusul se transmite prin:

• contact cu sânge infectat;
• contact sexual neprotejat;
• utilizarea în comun a seringilor și acelor;
• folosirea instrumentelor nesterilizate pentru tatuaje, piercing sau proceduri cosmetice;
• transmiterea de la mamă la copil în timpul nașterii.

La adulți, majoritatea infecțiilor se vindecă spontan, însă infecția dobândită în copilărie are un risc foarte mare de cronicizare.

Vaccinul împotriva hepatitei B oferă o protecție de peste 95% și reprezintă una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a cancerului hepatic.

• Hepatita C

Virusul hepatitei C se transmite în principal prin contact cu sânge infectat.

Spre deosebire de hepatita B, nu există vaccin împotriva hepatitei C. Totuși, tratamentele antivirale moderne pot vindeca peste 95% dintre pacienți, dacă infecția este depistată la timp.

• Hepatita D

Virusul hepatitei D poate infecta doar persoanele care au deja hepatită B. Coinfecția agravează evoluția bolii și crește riscul de insuficiență hepatică și ciroză.

Vaccinarea împotriva hepatitei B protejează indirect și împotriva hepatitei D.

• Hepatita E

Virusul hepatitei E se transmite în principal prin apă contaminată și apare mai frecvent în regiunile cu acces limitat la apă potabilă și servicii de canalizare. La majoritatea persoanelor boala este autolimitată, însă poate fi foarte gravă la femeile însărcinate.

În stadiile inițiale, multe persoane nu prezintă niciun simptom. Uneori infecția este descoperită întâmplător, în urma analizelor de laborator.

Atunci când apar manifestările clinice, acestea pot include:

• oboseală persistentă;
• slăbiciune generală;
• febră;
• lipsa poftei de mâncare;
• greață și vărsături;
• dureri abdominale, în special în partea dreaptă;
• balonare;
• urină închisă la culoare;
• scaune decolorate;
• îngălbenirea pielii și a albului ochilor (icter);
• prurit (mâncărimi ale pielii);
• dureri musculare și articulare.

În formele cronice, simptomele pot lipsi timp de 10–20 de ani, în timp ce ficatul este afectat progresiv.

Riscul de infectare este mai mare la:

• personalul medical;
• utilizatorii de droguri injectabile;
• persoanele cu parteneri sexuali multipli;
• pacienții care efectuează frecvent hemodializă;
• persoanele care primesc transfuzii în țările unde screeningul sângelui este insuficient;
• persoanele care efectuează tatuaje și piercing în unități neautorizate;
• membrii familiei unei persoane infectate;
• nou-născuții din mame infectate cu virusul hepatitei B.

Netratată, hepatita cronică poate conduce la complicații severe:

• fibroză hepatică;
• ciroză hepatică;
• insuficiență hepatică;
• hipertensiune portală;
• carcinom hepatocelular (cancer hepatic).

Cancerul hepatic este una dintre principalele cauze de deces prin cancer la nivel mondial, iar hepatitele B și C reprezintă cei mai importanți factori de risc.

Prevenția este cea mai eficientă armă împotriva hepatitelor virale.

• Vaccinarea

Vaccinarea împotriva hepatitei B este inclusă în programele naționale de imunizare și oferă protecție pe termen lung. Vaccinul împotriva hepatitei A este recomandat persoanelor din grupele de risc și celor care călătoresc în zone endemice.

• Respectarea regulilor de igienă

• spălarea mâinilor cu apă și săpun;
• consumul exclusiv de apă potabilă sigură;
• spălarea fructelor și legumelor;
• prepararea corectă a alimentelor.

• Evitarea contactului cu sângele infectat

• folosirea exclusivă a instrumentelor sterile;
• evitarea utilizării în comun a seringilor;
• utilizarea mănușilor în contact cu sângele.

• Protecția în timpul contactelor sexuale

Utilizarea prezervativului reduce riscul transmiterii hepatitei B și al altor infecții cu transmitere sexuală.

• Testarea

Persoanele cu factori de risc trebuie să efectueze testele recomandate de medic. Diagnosticarea precoce permite instituirea tratamentului înainte de apariția complicațiilor.

Tratamentul diferă în funcție de tipul hepatitei.

• Hepatita A și E necesită, de regulă, tratament simptomatic și monitorizare.
• Hepatita B poate fi controlată cu medicamente antivirale care reduc multiplicarea virusului și riscul complicațiilor.
• Hepatita C poate fi vindecată în majoritatea cazurilor prin terapii antivirale cu acțiune directă, administrate timp de 8–12 săptămâni.

Accesul la tratament și monitorizare medicală contribuie la reducerea semnificativă a mortalității și la îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Hepatita virală este o boală gravă, dar în mare măsură prevenibilă și, în multe cazuri, tratabilă. Vaccinarea, testarea, respectarea regulilor de igienă și accesul la servicii medicale de calitate pot preveni milioane de îmbolnăviri și decese.

Fiecare dintre noi poate contribui la combaterea hepatitelor virale prin informare corectă, adoptarea unui stil de viață responsabil și încurajarea persoanelor din jur să se vaccineze și să se testeze atunci când este recomandat.

 

IMSP CS Soroca