Genericul:      Schimbă-ți povestea vieții!

                            Hai sa pornim dialogul.

Ce este suicidul?

Sinuciderea este momentul în care cineva își ia viața intenționat. Cu toate acestea, persoanele care mor prin suicid sau încearcă să se sinucidă s-ar putea să nu dorească cu adevărat să-și pună capăt vieții. Sinuciderea poate părea singura modalitate de a face față sentimentelor sau situațiilor dificile prin care trece persoana respectivă.

Pe cine afectează?

În urma unui studiu realizat in 2019, Organizația Mondială a Sănătății anunța ca la nivel mondial, la fiecare 40 de secunde, o persoana se sinucide (800.000 de persoane/an).

Suicidul este o problemă complexă. Oamenii care mor în urma suicidului sau încearcă să se sinucidă se simt de obicei copleșiți, fără speranță, neajutorați, disperați și singuri. În unele cazuri rare, persoanele care se află într-un episod psihotic (pierderea contactului cu realitatea) pot auzi voci care le spun să-și pună capăt vieții.

Exista diverse situații ce pot determina o persoana să ia în considerare suicidul.

• O tentativă de sinucidere anterioară
• Istoric familial de comportament autolitic (suicidar)
• O boală fizică sau psihică gravă
• Probleme cu drogurile sau alcoolul
• O pierdere majoră, cum ar fi moartea unei persoane dragi, șomajul sau divorțul
• Schimbări majore de viață sau tranziții, precum cele experimentate de adolescenți și seniori
• Izolarea socială sau lipsa unei rețele de sprijin
• Violența în familie
• Accesul la mijloace de sinucidere

Cu toate că ne gîndim adesea la suicid în contextul depresiei, al anxietății și al problemelor legate de consumul de substanțe, orice tulburare mintală poate crește riscul de suicid. De asemenea, este important să ne amintim că sinuciderea nu poate fi clar asociată niciunei tulburări mintale.

Care sunt semnele de avertizare?

• Consumul de substanțe: probleme cu drogurile sau alcoolul
• Sentimentul că nu există un scop în viață sau un motiv pentru a trăi
• Senzația de anxietate intensă sau senzația de copleșire și incapacitate de a face față anumitor situații
• Senzația de capcană sau senzația că nu există cale de ieșire dintr-o situație
• Sentimentele de deznădejde sau neajutorare: nu simți nicio speranță pentru viitor, simți că lucrurile nu se vor îmbunătăți niciodată
• Evitarea familiei, a prietenilor sau a activităților în general
• Sentimentul de furie irațională
• Implicarea în activități riscante sau dăunătoare ce sunt evitate în mod normal
• Schimbări semnificative ale dispoziției

Semnele presuicidare

Experții Centrului de consiliere și cercetare în prevenirea suicidului MIRT au sintetizat care sunt cel mai frecvent observate semne presuicidare. Printre acestea, expresii de tipul:

• Mai bine nu mă nășteam
• Mai bine muream
• Nu mai pot 
• Nu voi mai avea nevoie de asta mai mult
• Părinții mei nu vor trebui să-și facă griji pentru mine
• Toată lumea se va simți mai bine dacă aș muri 
• Viața e aiurea. Nimănui nu-i pasă dacă trăiesc sau mor;
• Schimbări spontane de personalitate;
• Dăruirea lucrurilor personale scumpe, chiar și a celor scumpe sub aspect emoțional, cu explicația „Mai mult nu voi avea nevoie de ele”;
• Tentativă de suicid în trecut;
• Consum de droguri și/sau de alcool;
• Dependență de internet;
• Izolare, în special de prietenii apropiați, de familie și/sau de activitățile preferate;
• Schimbarea obiceiurilor alimentare și a regimului de somn;
• Durere cronică, neliniște, incapacitate de concentrare;
• Postări despre moarte, luări de rămas bun directe sau indirecte pe rețelele sociale;
• Imagini cu moartea în caietele școlare, interes față de muzica depresivă;
• Căutarea și accesarea informației despre metodele de suicid.
• Glume despre moarte, despre sinucidere.

Cum pot reduce riscul de sinucidere?

Deși nu toate sinuciderile pot fi prevenite, unele strategii pot ajuta la reducerea riscului. Acestea includ:

• Apelarea la ajutor, urmarea unui tratament și obținerea sprijinului necesar pentru problemele de sănătate mintală – și construirea unei relații bune cu un medic sau alți profesioniști din domeniul sănătății mintale
• Construirea rețelelor de sprijin social, cum ar fi familia, prietenii, un grup de sprijin sau legăturile create cu o comunitate culturală sau religioasă
• Învățarea unor abilități bune de coping pentru a putea face față problemelor cu care va confruntați

Cînd o persoană primește tratament pentru o tulburare mintală, poate dura mult timp ca gîndurile de sinucidere să devină gestionabile și să dispară complet. Un tratament bun este foarte important, dar este posibil să nu elimine imediat riscul de suicid.

Este important să rămîneți în contact permanent cu o echipă de îngrijire, să monitorizați gîndurile de suicid și să căutați ajutor suplimentar dacă este necesar.

Ce pot face dacă am

gînduri de suicid?

Gîndurile de suicid sunt tulburătoare. Este important să apelați la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală, să vorbiți despre experiențele dvs. cu medicul psihiatru sau cu oricare altă persoană în care aveți încredere. Vă pot ajuta să învățați să faceți față problemelor și vă pot recomanda grupuri sau resurse utile. Unora le este util să solicite asistență telefonică.

Dacă sunteți în criză și nu sunteți sigur ce să faceți, puteți oricînd să sunați la 112 sau să mergeți la Unitatea de Primiri Urgențe a celui mai apropiat spital.

Cum pot ajuta o persoană apropiată?

Dacă sunteți preocupat de altcineva, vorbiți cu persoana respectivă. Întrebați-i direct dacă se gândesc la sinucidere. A vorbi despre sinucidere nu le va da ideea de a o face. Dacă cineva ia în considerare în mod serios suicidul, se poate simți ușurat că poate vorbi cu cineva apropiat despre gîndurile sale.

Dacă cineva pe care îl iubești spune că se gîndește să își pună capăt vieții, este important să-l întrebi dacă are un plan. Dacă au un plan și intenționează să-și pună capăt vieții în curînd, conectați-vă imediat la servicii sau asistență de criză. Puteți apela întotdeauna la 112. Rămîneți cu persoana iubită în timp ce efectuați apelul și nu plecați pâînă cînd operatorii situațiilor de urgență nu vă spun că puteți pleca.

Cele mai importante două lucruri pe care le puteți face pentru persoana apropiată sunt să o ascultați și să o ajutați să primească ajutor specializat.

Ascultă

• Găsiți un loc privat și lăsați-o pe persoana iubită să-și ia cît de mult timp considera ca are nevoie
• Luați situația în serios și ascultați fără judecată – sentimentele cu care se luptă sunt foarte reale
• Păstrați-vă promisiunile – nu-i promiteți lucruri pe care nu intenționați sau nu vreți sa le faceți
• Amintiți-i persoanei dragi că este importantă și că țineți la ea

Oferă sprijin

Dacă persoana dragă vede deja un medic sau un alt furnizor de servicii de sănătate mintală, este important să-i spună acestuia despre orice gînd de sinucidere pe care l-au avut. În funcție de relația dvs., vă puteți oferi ajutorul – ajutîndu-l pe cel drag să programeze consulturi de specialitate sau însoțindu-l la consulturile programate.

Dacă persoana iubită nu vede un furnizor de servicii de sănătate mintală, îi puteți da numărul de telefon pentru o linie locală de criză și îi puteți încuraja să-și vadă medicul. Persoana dragă ar putea, de asemenea, să poată accesa servicii prin școala, locul de muncă, comunitatea culturală sau religioasă din care face parte.

Sprijinul oferit unei persoane dragi poate fi o experiență dificilă pentru oricine, deci este important să aveți grijă de propria sănătate mintală în acest timp și să căutați asistență dacă simtiti ca aveți nevoie de ea.

Beneficiile alimentației la sân

Laptele matern este un produs perfect adaptat necesităților copilului Compoziția laptelui de mamă se modifică în timp, în funcție de nevoile copilului. În primele zile după naștere sânii secretă un lichid gălbui, translucid numit colostru, bogat în anticorpi și în proteine, vitamine și minerale ușor de digerat de copil. După aproximativ 3 zile apare laptele de tranziție, care face trecerea la laptele matern matur, ce conține proteine, glucide și lipide ușor de digerat și a căror proporție se modifică în funcție de necesitățile copilului. Laptele de mamă nu este niciodată prea concentrat sau prea diluat, copilul nu poate fi supraalimentat și nu există probleme privind prepararea lui în condiții de igienă, ca și în cazul laptelui praf. Laptele matern oferit exclusiv si la cerere copilului, nu doar că are proprietați nutritive care asigură necesarul de vitamine, minerale, proteine, lipide si lichide, dar este asimilabil și ușor digerabil.

          In plus, alăptarea este cea care furnizează copilului sentimentul de protecție, intimitate, iubire si siguranță, sentimente absolut esețiale in dezvoltarea emoțională normală a bebelușului. De altfel, nutriția ca și toate celelalte alegeri pe care le facem in primele 1000 de zile, de la concepție și pînă la vîrsta de 3 ani iși pun amprenta asupra viitorului adult, iar gravidele și mamele pot influența activ procese esențiale în dezvoltarea copiilor lor.

          Avantajele alăptării pentru mamă:

• Suptul favorizează eliberarea oxitocinei care contribuie la stimularea involuţiei uterine după naştere.
• Există o legatură demonstrată de multe studii între alăptare şi descreşterea riscului de cancer ovarian şi de sân. Riscul scade cu cât perioada de alăptare pe parcursul vieţii este mai lungă.
• S-a demonstrat că, în ciuda faptului că în timpul sarcinii şi alăptării, densitatea osoasă scade, prin mobilizarea calciului, densitatea minerală revine şi chiar depăşeşte valoarea iniţială după înţărcare.
• Femeile care alăptează revin la greutatea dinaintea sarcinii mai repede decât cele care nu alăptează şi au un risc de obezitate mai mic ulterior în viaţă.
• În cazul femeilor cu diabet tip I studiile au arătat că în timpul alăptării prin conversia continuă a glucozei în galactoză şi lactoză, cantitatea de insulină necesară poate să fie scăzută cu 27%.
• În primele 6 luni de viaţă a copilului dacă menstruaţia nu s-a reinstalat şi copilul este alăptat exclusiv (cu un interval maxim de 6 ore între două mese în fiecare ciclu de 24 de ore), alăptarea poate să prezinte o protecţie contraceptivă de 98%.
• Alăptarea crează o legatură strânsă între mamă şi copil şi ajută mama să dezvolte un instinct matern puternic.

Avantajele alăptării pentru copil:

• Laptele matern este alimentaţia cea mai potrivită pentru dezvoltarea optimă a copilului.
• Conţine substanţe care facilitează funcţionarea sistemului digestiv, renal, nervos şi cardiovascular.
• Laptele matern este mereu la temperatura optimă, steril şi nu necesită nici o resursă financiară pentru familie.
• Pune bazele sistemului imunitar prin hrănirea microbiomului copilului.
• Protejează copilul de infecţii (bacterii, viruşi şi fungi) prin imunoglobulinele şi enzimele pe care le conţine.
• Reduce riscul diabetului zaharat de tip I şi II şi riscul obezităţii şi al hipercolesterolemiei.
• Reduce riscul alergic şi al astmului bronşic.
• Reduce riscul sindromului de moarte subită a bebeluşului.
• Favorizează dezvoltarea muşchilor feţei şi a dentiţiei.
• La prematuri reduce riscul enterocolitei necrozante şi a retinopatiei.
• Beneficiile psiho-emoţionale şi cognitive la copiii alăptaţi au fost demonstrate prin multe studii. Ataşamentul sigur de care beneficiază copiii alăptaţi creşte gradul de siguranţă, maturitate şi asertivitate. În ceea ce priveşte dezvoltarea cognitivă, la testele de inteligenţă s-au constatat scoruri semnificativ mai bune la copiii care au fost alăptaţi.

Genericul:

,,Oricine se poate îneca, dar nimeni nu ar trebui”

Potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, înecurile au loc, în majoritatea cazurilor, în piscine, ocupînd locul doi în lume printre cauzele morţii ca urmare a traumelor nepremeditate.

Anual în lume se produc peste 300 000 de cazuri de decese ca urmare a înecului. Celui mai mare risc sunt expuşi copiii.

Cum să ne comportăm lîngă apă, care sunt regulile de acordare a primului ajutor medical copilului care se îneacă, cum să alegem produsele de protecţie în apă pentru copii

Cauzele principale ale accidentelor legate de apă

În primul rînd este vorba despre neglijenţa părinților, care nu au luat nici o măsură pentru prevenirea tragediilor. Aceasta este cauza principală şi cea mai răspîndită a înecului copiilor.

Se consideră înec pătrunderea apei în căile respiratorii superioare, precum şi în plămîni.

Există 3 tipuri de înec:

• „Ud” sau propriu-zis. În acest caz în plămînii copilului ajunge o cantitate mare de apă, iar moartea survine ca urmare a edemului pulmonar.
• „Uscat” sau asfixic. În acest caz are loc un spasm al laringelui în momentul pătrunderii unei cantităţi mici de lichid în căile respiratorii superioare.
• Sincopal – oprirea reflectorie a inimii. Moartea survine instant.

Ce prim ajutor poate acorda părintele copilului în caz de înec?

Pentru început copilul trebuie scos din apă şi, totodată, chemată ambulanţa. În continuare:

• asiguraţi-vă că micuţul prezintă semne vitale (de cele mai multe ori tuse, uneori vomă);
• puneţi copilul pe o suprafaţă dreaptă, tare;
• eliberaţi cavitatea bucală de orice corpuri străine: alge, nisip, scoici;
• în caz de necesitate, dezbrăcaţi copilul;
• nu pierdeţi timpul, începeţi cît mai urgent manevrele de resuscitare.

Este de preferat ca manevrele de resuscitare (masajul cardiac şi respiraţia artificială) să fie efectuate de doi adulţi. Trebuie să alternaţi masajul şi respiraţia, fără a uita de cîteva cifre:

• pînă la 1 an frecvenţa constituie cel puţin 120 de compresii, numărul de respiraţii pe minut fiind de 40;
• copiii de la 1 an pînă la 7 ani – 100 de compresii şi 20 de respiraţii pe minut;
• copiii mai mari de 8 ani – 80-100 de compresii şi 16-20 de respiraţii pe minut.

Dacă micuţul este conştient, el trebuie schimbat în haine uscate şi învelit cu o pătură. Îi puteţi oferi o băutură caldă şi aşteptaţi medicii de pe urgenţă. Reţineţi: nu are nicio importanţă ce culoare are pielea copilului. Nici durata aflării în apă nu are importanţă.

Ce este interzis să facem atunci cînd încercăm

să acordăm primul ajutor?

După vizionarea unor seriale şi emisiuni TV, unii pot crede că este foarte uşor să salvezi şi să acorzi prim ajutor copilului, dar acest lucru nu este adevărat. Reţineţi ce nu trebuie să faceţi:

• nu loviţi copilul peste spate, crezînd că scoateţi apa din plămîni. Apa nu va ieşi, în schimb puteţi dăuna copilului;
• nu trageţi în toate părţile picioarele copilului, nu i le îndoiţi;
• în nici un caz nu umblaţi la limbă;
• nu rotiţi capul copilului.

Regulile de comportare a copiilor lîngă apă

Copilul nu trebuie să se afle în apă singur, chiar dacă este bine echipat. Chiar dacă are colac, vestă şi aripioare, el se poate îneca. Copilul nu trebuie să se joace singur nici chiar în piscina pentru micuţi. În procesul jocului cu alţi copii, el poate primi o traumă mecanică, ce poate conduce la înec. Întotdeauna trebuie să fie un adult în apropiere.

De asemenea, are importanţă şi temperatura apei: de foarte multe ori apa rece conduce la spasme şi cîrcei şi, ca urmare, la înec. Nu permiteţi copilului să se scufunde complet sub apă. Nu permiteţi săriturile în apă (de pe stînci, mal etc.).

Vorbiţi cu copilul şi explicaţi-i că expresia „Ajutor, mă înec!” nu poate fi rostită în glumă atunci cînd se află în apă, ci doar în caz de pericol real.

Nu permiteţi ca adolescenţii să înoate după geamanduri, precum şi în locurile în care există transport marin. Dacă aţi decis să vă plimbaţi cu barca sau iahtul, sau chiar cu catamaranul, îmbrăcaţi în mod obligatoriu copilul cu vestă de protecţie.

Ce să alegem pentru securitatea copilului lângă apă:

colacul, vesta sau aripioarele

Totul depinde de vîrsta copilului, dar nu uitaţi că nici una dintre ele nu oferă o garanţie sută la sută. Pentru copiii mici, inclusiv sugari, sunt potriviţi colacii care se îmbracă pe gît. Un astfel de colac trebuie să fie dotat cu fixator specific pentru bărbie. Nu uitaţi că îmbinările trebuie să fie cît mai moi.

Pentru copiii mai mari de un an puteţi cumpăra plute de diverse forme. Cu ajutorul lor copilul se poate deplasa singur pe apă, desigur, sub supravegherea părinţilor. Alegeţi-le bine, cele necalitative pur şi simplu se vor răsturna împreună cu copilul în apă.

Cele mai sigure sunt vestele gonflabile. La cumpărarea unei veste fiţi atenţi la mărime, pentru că ea trebuie să corespundă întocmai dimensiunilor copilului. Încheietoarele trebuie să se fixeze bine. Un detaliu important: gulerul trebuie să fie masiv şi fără îmbinări, pentru a menţine capul copilului deasupra apei.

Aripioarele atît de îndrăgite de toată lumea se potrivesc copiilor mai mari de 3 ani. Cu ajutorul lor copilul se poate învăţa mai rapid să înoate. Atunci cînd le cumpăraţi, verificaţi dimensiunile, mărimile şi modul de fixare pe braţe.

Colacii gonflabili sunt mai potriviţi pentru copilul care ştie deja ce înseamnă apa şi înotul. Aveţi grijă ca, atunci cînd este speriat, copilul să nu ridice mîinile şi să alunece din colac. Staţi cît mai aproape de copil.

La cumpărarea unui colac, ţineţi cont de următoarele recomandări:

• copiii de pînă la 3 ani – diametrul de cel mult 50 cm;
• copiii de la 3 pînă la 6 ani – diametrul de la 51 pînă la 61 cm;
• copiii peste 6 ani – diametrul mai mare de 61 cm.

Despre Ziua Mondială a Donatorului de Sânge

OMS (Organizația Mondială a Sănătății) a ales ziua de 14 iunie pentru a aduce un omagiu lui Karl Landsteiner, un imunolog ce a descoperit grupele de sânge AB0. Acesta a primit și premiul Nobel pentru medicină în 1930, pentru această descoperire uriașă. Karl Landsteiner s-a născut pe 14 iunie și de aceea această zi a fost declarată Ziua Mondială a Donatorului de Sânge. Austriacul a avut un impact major în această arie, căci datorită lui, transfuziile de sânge sunt astăzi proceduri de rutină medicală.

Alături de această descoperire a lui Karl Landsteiner, un alt pas important a fost introducerea factorului Rh, de Philip Levine.

Prima dată când a fost sărbătorită Ziua Mondială a Donatorului de Sânge a fost în 2004, în Johannesburg, Africa de Sud.

Este foarte interesant faptul că, în funcție de grupa de sânge și de Rh, poți dona doar anumitor persoane. Iată tabelul de mai jos:

De ce sărbătorim Ziua Mondială a Donatorului de Sânge

Ziua Mondială a Donatorului de Sânge este sărbătorită în toată lumea pentru a mulțumi tuturor donatorilor de sânge voluntari pentru donația lor.

Acest eveniment este o oportunitate grozavă de a crește gradul de conștientizare asupra importanței donării de sânge și de a sărbători numărului de vieți salvate zilnic de donatori. În plus, Ziua Mondială a Donatorului de Sânge marchează avantajul neprețuit de a avea provizii de sânge accesibile și la timp pentru sănătatea universală.

Transfuzia de sânge și proviziile ajută la salvarea a milioane de vieți anual. Acestea pot fi folosite pentru a ajuta oamenii să trăiască o viață normală și pentru a ajuta în cadrul procedurilor medicale. Aceste provizii nu pot fi făcute decât prin donații frecvente ale voluntarilor.

Această zi are an de an un slogan diferit, de exemplu:

• în 2019 – sânge sigur pentru toți;
• în 2020 – sângele sigur salvează vieți;
• în 2021 – donează sânge și salvează pulsul lumii;
• în 2022 - donarea de sânge este un act de solidaritate - alăturați-vă efortului și salvați vieți;
• în 2024 – 20 de ani de fericire neconditionata,iti multumesc tie ,donatorule de singe

Lucruri interesante

Iată mai jos câteva aspecte fascinante cu privire la donarea de sânge:

• se estimează că la fiecare donare de sânge, salvezi două vieți;
• prin donație se reglează nivelul de fier din sânge;
• cantitatea donată (în general 450 ml) se va reface natural în câteva ore;
• timpul de donație este în jur de 10-15 minute;
• OMS a declarat că o țară, pentru a atinge autosuficiența sanguină, are nevoie de 20-25 de donatori la 1 000 de locuitori.